Poem

câtă dreptate
există.

cineva
a spus:
visul.

şi altcineva
a închis
imediat
ochii.

 

Vezi video aici:
Poeme de Liviu Mățăoanu

Reclame

în fiecare zi pornesc de la zero

1.
în fiecare zi pornesc de la zero / da doamne / eu mă nasc în fiecare dimineață
mai ales în cea de luni / nu duminică / așa cum m-a născut mama
și pornesc la drum / ferit de mașini / pe marele bulevard
gândind un cuvânt pentru tine / un vers așteptat toată noaptea
un poem alb și strălucitor precum soarele dimineața de după ape ieșit;

am mâncat din pomul tău copt / am pescuit în apele tale albastre
am călătorit cu monștrii precum cu niște prieteni aproape dragi
mi-am înnegrit pielea sub raza ta / am scrutat cetățile dintre nisipuri
și la șfârșitul fiecărei zile / la sfârșitul fiecărei ore heraldice
am scris cuvinte moi și elastice / pentru cei ce înțelegeau semnele pe hârtie
am scris cuvinte în piatră săpate / pentru cei ce priveau semnele de pe cer;

2.
……….. ………… / ………….. ………………….. / …………….. ……………
………………… …………………. / …………….. ……………….
………….. / ……………………… ……………….;

……….. ………… / ………….. ………………….. / …………….. ……………
………………… …………………. / …………….. ……………….
………….. / ……………………… ……………….;

……………. ……… ….. ……
……. ……………… / ……. ………
….. ……….. / ……… …………..

omul întrupat / din propriile gânduri / într-o dimineață aleasă
chiar în frumoasa zi de duminică / omului acesta
îi voi lăsa totul / până la ceasul de la miezul nopții;

înainte de răsărit / încă înainte de venirea gâștelor / îi voi pregăti
urechea limba ochiul în aceeași geantă / omului acesta
îi voi lăsa totul / până la ceasul de la miezul morții;

voi trage pentru el o linie
între cer și pământ / intre ape
și pământ / între cer și ape;

3.
în fiecare zi pornesc de la zero / da doamne / eu mă nasc în fiecare dimineață
mai ales în cea de luni / nu duminică / așa cum m-a născut mama
și pornesc la drum / ferit de mașini / pe marele bulevard
gândind un cuvânt pentru tine / un vers așteptat toată noaptea
un poem alb și strălucitor precum soarele dimineața de după ape ieșit;

(azi am văzut la știri doi eroi normali / mergeau liniștiți cu trenul
au prins un homines care scosese ditamai k47 / un pistol și un cuțit
în timp ce povestea – unul din ei / primind decorație la palat – / cum îl
strângea de gât pe ăla fără viitor / ăla care altădată decapitase
leii de piatră din siria lui paul de alep / o doamnă zâmbea cu toți dinții
totuși prea aproape de el / probabil că nu îl iubea / sau nu se iubea pe sine);

da / acest trandafir este pentru tine
e galben ca miezul soarelui
povestea asta de iubire nu poate fi spusă;

doar tu / imediat după 11
ai putea să cânți o baladă
pianul este generos / fildeșul lui
ne cară în spate ca elefanții;

eu mă pregătesc de fotografiat florile
primăverii / îmi place că nu se mai
termină niciodată

această poveste.

acest poem a fost dărâmat acum o mie de ani / dar a fost reclădit
în trei zile.

banalitatea nu poate să aibă chip

banalitatea nu poate să aibă chip / așa cum
nu poate să aibă părinți / și / după cum se arată
nu poate să aibă nici copii;

alaltăieri mă plimbam prin grădina icoanei
cu prietenul meu zorin / vorbeam verzi
și destul de uscate despre poeții generației
noastre / o doamnă în alb – până și pantofii
erau albi – își plimba câinele caniș / alb și el
lăsat din lesă

câinele ne adulmecă
și se apropie ca și cum se îndrepta către
doi vechi prieteni / mă uimea prietenia asta bruscă
m-am aplecat spre el / l-am privit / am întrebat

„tu ești miel sau câine?”

doamna s-a inflamat / nu îndrăznea
să ne apostrofeze / poate și privirea prietenului
meu era derutantă / la un ochi are plus
la altul are minus la dioptrii / și cred că se uita

destul de fioros

ca să pun paie întreb „doamnă / nu vă mai
supărați / este miel sau câine?” / „e cîine, domnule
toată ziua!” / mă întorc spre zorin „vezi / e toată
ziua câine și noaptea e miel” – zâmbea

ochii lui de fiară scăpărau / asta și voiam

să scapere ca în tinerețea noastră / când
fără să clipim / am fi mâncat orice.

ar fi trebuit să încep acest poem evocând primele

ar fi trebuit să încep acest poem evocând primele
cinci ore ale dimineții / măcar ultima dintre ele
deși somnul meu a fost liniștit și nici măcar nu m-am trezit

atât de devreme / nu am auzit niciun sunet afară
poate că am visat pădurile acelea neumblate
când cîntam ursilor pe mai multe voci

în superba tabără de literatură de acum mai bine
de / oare câți  ani / prin ’95-’96

puțin afumați / în drum spre cabana pe care vroiam
să o golim de tărie / tu mă așteptai în cort
(ce clipe uluitoare / cum am încăput în el
doi câte doi) / noi patru urlam unul către celălalt

az a szép și oci ciornie / numai că eu strigam
az a szép / az a szép
akinek a szeme kék
aaa-kinekaaaa-szeme feke-te

și

la a-urile ălea lungi / le aruncam din mine pe
ildikó și pe kremhilda / pe prima o cunoscusem
la o mătușă rătăcită treizeci de ani prin oltenia
era incredibil de frumoasă / întocmai cum kremhilda

apoi concordam că numai natașa / colega noastră
putea deține adevărul

iar

spre dimineață / încă mai încercam să vorbesc despre
biciul lui attila care a îngrozit europa sau despre
cneazul rus care bea vin din țeasta dușmanului;

mâna ta mai are toate cele cinci degete / oare –
nu întâmplător mă întreb asta:

ieri / pe la amiază / de fapt la ora la care mulți
își iau micul-dejun întârziat /  m-am gândit la tine
(refăceam drumul spre serviciu în marea aglomerație)

să îți trimit mai târziu / poate chiar pe la ora
5 pm / un mesaj scurt cu următoarele versuri:

niciodată înserarea nu a prevestit mai mult
decât aceea care ne-a dres glasul pentru cântul
înălțat în cor în noaptea urșilor;

să văd dacă îmi răspunzi ceva.

Tata

 

Tata

 

hai cu mine / vreau să văd cu ochii mei culorile nopții

ne-am urcat în maşină / în spatele nostru
soția mea o ținea de mână pe fiica mea
sunetele treceau prin pereți şi se auzeau

cum curgeau pe buzeşti şi pe berzei / până
când se vărsau în dâmbovița / ca un afluent
al bunului simț şi al copiilor vopsiți pe fețe
în culorile nopții;

iar pe berthelot / puteai
întinde
plasele de peşte;

aici poemul devine
foarte subțire

peste piață
se poate

construi
cu
uşurință
un
pod

tata / ta ta
ta-ta ta ta.

 

Poemul meu din antologia #rezist! Poezia, ed. Paralela 45, 2017.
Antologator Cosmin Perța.

FB_IMG_1497195230905