101 rumänische Dichter – Antologie de poezie în limba germană de Christian W. Schenk

101 Rumänische Dichter – Antologie de poezie în limba germană de Christian W. Schenk (2017)

Câteva nume: Gellu Naum, George Vulturescu, Marin Sorescu, Ștefan Aug. Doinaș, Ana Blandiana, Angela Baciu, Marius Chelaru, Ion Caraion, Gellu Dorian, Varujan Vosganian, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Diaconescu, Grigore Vieru, Marin Mincu, Aura Christi, Valeriu Stancu, Cassian Maria Spiridon, Radu Andriescu, Liviu Apetroaie, Romulus Bucur, Leo Butnaru, Magda Cârneci, Corbu Daniel, Ion Cristofor, Adi Cristi, Nichita Danilov, Ioan Vintilă Fintiş, Radu Florescu, Adrian Alui Gheorghe, Vasile Igna, Claudiu Komartin, Cleopatra Lorințiu, Liviu Mățăoanu, Gh. Mocuța, Niculina Oprea, Aurel Pantea, Florentin Palaghia, Gheorghe Pacurar, Mircea Petean, Ioan Pintea, Elena Popescu, Paulina Popa, Nicu Sava, Liviu Ioan Stoiciu, Traian Ștef, Radu Ulmeanu, Lucian Vasiliu, Călin Vlasie.

 

Anunțuri

ar fi trebuit să încep acest poem evocând primele

ar fi trebuit să încep acest poem evocând primele
cinci ore ale dimineții / măcar ultima dintre ele
deși somnul meu a fost liniștit și nici măcar nu m-am trezit

atât de devreme / nu am auzit niciun sunet afară
poate că am visat pădurile acelea neumblate
când cîntam ursilor pe mai multe voci

în superba tabără de literatură de acum mai bine
de / oare câți  ani / prin ’95-’96

puțin afumați / în drum spre cabana pe care vroiam
să o golim de tărie / tu mă așteptai în cort
(ce clipe uluitoare / cum am încăput în el
doi câte doi) / noi patru urlam unul către celălalt

az a szép și oci ciornie / numai că eu strigam
az a szép / az a szép
akinek a szeme kék
aaa-kinekaaaa-szeme feke-te

și

la a-urile ălea lungi / le aruncam din mine pe
ildikó și pe kremhilda / pe prima o cunoscusem
la o mătușă rătăcită treizeci de ani prin oltenia
era incredibil de frumoasă / întocmai cum kremhilda

apoi concordam că numai natașa / colega noastră
putea deține adevărul

iar

spre dimineață / încă mai încercam să vorbesc despre
biciul lui attila care a îngrozit europa sau despre
cneazul rus care bea vin din țeasta dușmanului;

mâna ta mai are toate cele cinci degete / oare –
nu întâmplător mă întreb asta:

ieri / pe la amiază / de fapt la ora la care mulți
își iau micul-dejun întârziat /  m-am gândit la tine
(refăceam drumul spre serviciu în marea aglomerație)

să îți trimit mai târziu / poate chiar pe la ora
5 pm / un mesaj scurt cu următoarele versuri:

niciodată înserarea nu a prevestit mai mult
decât aceea care ne-a dres glasul pentru cântul
înălțat în cor în noaptea urșilor;

să văd dacă îmi răspunzi ceva.

Tata

 

Tata

 

hai cu mine / vreau să văd cu ochii mei culorile nopții

ne-am urcat în maşină / în spatele nostru
soția mea o ținea de mână pe fiica mea
sunetele treceau prin pereți şi se auzeau

cum curgeau pe buzeşti şi pe berzei / până
când se vărsau în dâmbovița / ca un afluent
al bunului simț şi al copiilor vopsiți pe fețe
în culorile nopții;

iar pe berthelot / puteai
întinde
plasele de peşte;

aici poemul devine
foarte subțire

peste piață
se poate

construi
cu
uşurință
un
pod

tata / ta ta
ta-ta ta ta.

 

Poemul meu din antologia #rezist! Poezia, ed. Paralela 45, 2017.
Antologator Cosmin Perța.

FB_IMG_1497195230905

am așteptat două săptămâni să se lase înserarea

1.
am așteptat două săptămâni să se lase înserarea / mai încercasem
acel miros de parfumuri nocturne amestecat cu radieri de copaci
înfloriți / am udat grădinile publice de mai multe ori
cu zeci de metri cubi de apă / m-am odihnit în orele cu
ploaie măruntă / însă

însă

după două săptămâni am putut / în sfârșit
să dau foc arhivelor / să fac să dogore atâtea
amintiri laolaltă / să îmi închipui că

un întreg oraș

își amintește brusc aceeași amintire / încât

încât

orașul însuși se aprinde ca o torță ce luminează
drumul spre casă.

vârâsem mâna pe sub cămaşa înflorată / în dreptul inimii

1.
vârâsem mâna pe sub cămaşa înflorată / în dreptul inimii
tu țineai în mână ceasul care arăta orele dimineții;

era vremea pentru cafea şi pentru închipuirile matinale
se întunecă pentru o ploaie conspiraţională / în timpul acesta
putem face copiii să cânte tocmai acele cântece de început;

am fost în grecia / am văzut gimnastul / norii se roteau după
acele ceasului în ziua aceea / eram antrenat bine / în tinerețe
scrisesem trei poeme pe nil pentru un prieten apropiat / şi nimeni
nu mai ținea minte că în primii opt ani de şcoală fusesem însumi gimnast;

iar el are tot timpul
mâinile ocupate!
sau poartă mănusi ca să fie
fiecare deget la locul lui!

plouă mărunt / cât să ți se umezească mâna dacă o întinzi / ea încă îmi vorbea
despre o magie / despre ultimele secrete ale clipei pe care o devorăm şi acum
inconştienți încă / eu îi vorbeam de dragoste / de efectele ei benefice;

toată înfățişarea noastră mirosea a tei / primele zile a fost o încântare
amintirea unei primăveri fără sfârşit ne făcea să zâmbim / în timpul mesei
ne venea din senin să ne strângem în brațe ca nişte studenți întârziați;

apoi mirosul acela de tei atât de pătrunzător / zi de zi / ne făcea să delirăm
să bem cafea după cafea pe terasa deschisă spre plajă / să ne mângâiem
cu unghiile / să înotăm la nesfârşit / până la sfârşitul florilor;

judecam trecătorii din priviri / parcă îi cunoşteam de câțiva ani
era suficient să facă doi-trei paşi / dacă nu cădeam de acord
îi condamnam / iar pe femei le cântăream în brațe / fericirea noastră
era gustată abia la început şi nu semăna cu nimic de pe această lume;

o oooo / câtă moale tărie arată soarele de dimineață
case roşii / parcuri roşii / oraşe întregi
roşii pe jumătate / ca nişte licheni
unghiile noastre strălucesc;

jumătate din gândurile mele
caută ……… …….. / ……. ……..
………… …….. / ……. ……….;

cealaltă jumătate / …….. ……..
…………. ……… / resimte
o liniște de mormânt
așa că sunetul fin / pentru urechea
păpădiei / se aude ca o trompetă;

2.
aveam o întreagă colecție de degete arătătoare / culese de prin
peregrinările urbane / le-am arătat din fugă chiar şi unuia care conducea
maşina unui fost amic;

(la vară mergem la paris
ne facem poze sub eiffel / călărim
ponei pană la marea sărbătoare
și la sfârșit / pentru posteritate
facem baie în sena);

era adevărat / îi arătasem un gest cu degetele înşirate pe o ață / el purtase
altădată la gât dinții şi ghaerele ursului;

abia acum visul / ca un îngheţ de primăvară peste cuvinte / rupe floarea
fructelor celor de la amiază.