câteva încercări pentru a mă înţelege

unu

prima încercare.
tocmai simţeam începutul întregului / dar până m-am fixat am uitat
tot / îmi scăpase acea frumuseţe care se aseamănă cu sfârşitul
unei aşteptări – şi cred că pot să încep acest poem fără un început
de fiecare dată mi se întâmplă aşa / apoi ore în şir aştept / aştept
până când se face seară / dimineaţă / iarăşi seară / noapte …
mi-am frânt degetele / i-am spus noapte bună / şi am plecat.

a doua încercare.
în seara aceasta am observat că nimic nu mă poate absorbi / nu
mă poate atrage / am în minte doar faptul că mă cuprinde un gol
profund cu care m-am obişnuit / un gol din cauza absenţei celor
pe care-i aştept / să mai schimb o vorbă / sau nimicuri zilnice.
presimt că iarăşi este o seară în care voi fi singur / am în minte
doar faptul că mă cuprinde un gol profund / după aceea voi avea
numai idei despre singurătate / ca asta: ”mă uit în stânga şi-n faţă
mă uit în dreapta şi înapoi – nimeni. în pământ ceilalţi sunt morţi
poate deasupra cineva îşi deschide anume un ochi
ca să poată vedea sigur ceea ce fac / acum. ce poate să facă un om
singur?”. după asta urmează o linişte din care nu pot să aleg
decât o imagine cu un bărbat pe un ţărm pustiu: sau / poate ea
pe o bancă / privind copiii.

undeva / deasupra mării
norii iau forma unei corăbii /jos
pescăruşii s-au adunat în jurul ei
aşteptând ca cineva să le arunce resturi
de mâncare / aşteptând şi parcă plutind
într-un gol imens care îi absoarbe.

pe ţărm / nimeni nu plânge.
doar un copil blond cu ochii albaştri
desenează / cu băţul / corăbii pe nisip.
el singur plânge / încet / înfundat
şi lacrimile lui se usucă
şi mama lui nu se trezeşte.

am văzut ţărmul / am văzut marea
am văzut copilul / am văzut corăbiile desenate
dar păsările lipseau / păsările lipseau.
cine ştie de cât timp îşi caută femeia
copilul rătăcit / cine ştie de cât timp
tatăl îşi visează fiul.

când se va întoarce să mă revadă / eu voi fi plecat de multă vreme
am nevoie de timp ca să-mi amintesc unde a rămas ruptă secunda
infectă / fiecare trebuie reaşezat la locul lui / nimeni nu trebuie
să lipsească. dar dacă atunci o stea / o simplă stea va cădea
cu zgomot şi toţi vor fi îngroziţi / eu / ce am să fac?
nu ştie nimeni cu ce să înceapă / nu am timp să aştept un răspuns
am s-o caut chiar acum / să-mi spună / ce s-a mai întâmplat după
aceea. / după ce uşa s-a închis în urma mea; şi totuşi / dacă nu
am primit-o / unde este scrisoarea?
(în cameră era linişte / aceste obiecte rare / aşezate ca să umple
spaţiul mă făceau să regret că nu am o memorie bună ”este aşa de
simplu că-mi vine să şi râd / şi ar fi mai potrivit dacă nu ai mai
introduce cuvinte de-ale mele / câteodată chiar văd că nu-mi
aparţin; nu ştiu de ce cred că ceea ce aud este ceea ce am spus eu
e sigur că nu am spus niciodată nimic despre aceste lucruri”.
despre celelalte lucruri pot să spun că-mi dau fiori / ea însăşi
mi le arată ca pe obiecte de familie; deci / despre celelalte
lucruri mai pot să spun că sunt simple exerciţii de tristeţe / ca
să mori nu este nevoie să faci repetiţii. se vede:

se vede deasupra mea un nor albastru / chiar mai
albastru decât cerul. mă pot trezi şi dimineaţa
dar niciodată nu am treabă aşa de dimineaţă / încât
să văd exact când noaptea se preface în scrum alb
încăt să văd dacă ceea ce îmi pătrunde ochiul
este şi adevărat.

aceste voci sunt distincte / sunt voci de femei
două femei care îmi spun acelaşi lucru în două feluri .
ea niciodată nu m-ar lăsa între două zile să fiu
singur.  „bine că n-au fost 3 / cu părul lung despletit”.

se vede foarte bine din locul acesta. copacii / apa / băncile
toate acestea sunt la locul lor / eu sunt altul – zilele trec
anii trec / nu pot rămâne acelaşi; şi ţie ţi-a mai albit părul / şi
pentru asta eu sunt vinovat / aş fi putut să schimb ordinea: ”spre
ziuă mă simt obosit / de data asta am să adorm fără vise / va fi
o mare plictiseală în întuneric”).

a treia încercare.
nu am cum să mă despart de ceea ce mă înconjoară / nici de data
asta singurătatea nu este deplină / ar mai trebui încă un bărbat
şi atunci lumina va fi sfâşiată de priviri strălucitoare către
aceeaşi femeie / deci nici ea nu ar fi singură;
nu este acelaşi lucru dacă în această încăpere ar fi doar un bărbat
şi doar o femeie / aşa a fost şi la începutul filmului şi de-atunci
trupurile s-au despărţit în mii de bucăţi / gurile s-au despărţit
în mii de voci. o continuă căutare / o urmare dureroasă sub lumini
de reflectoare / sub ceruri în fiecare zi altele / în vieţi de
fiecare dată altele.
acum / alcuin / este rândul meu s-o găsesc / ea nu mi-a spus unde o să fie
astăzi / ea nu mi-a spus dacă mâine va fi pe-aproape – tot ce ştiu
despre ea este că într-o zi se va întoarce să mă revadă / şi va
rămâne numai dacă mă va aştepta / eu voi fi plecat o vreme / am
nevoie de timp să-mi amintesc acele câteva rânduri despre eternitate.
dacă nu există eternitate / atunci trebuie inventată / să ai unde
să laşi câteva lucruri despre tine / să ai unde să arunci imaginile
care îţi străpung ochii. poate chiar să ai unde să uiţi o femeie
poate cineva / peste o vreme / şi-o va dori /poate cineva
peste un timp / se va întoarce şi o va iubi.

                                                doi
prima încercare.
dacă ai înţeles că trăieşti în trupul tău / că ai într-adevăr ceva
care este al tău / că poţi păstra o imagine pe care altădată nu o credeai
adevărată / atunci poţi pentru două secunde să absorbi aerul
mirosind a fiinţe / şi să laşi pentru o noapte tot ce ştii despre
tine / să uiţi tot ceea ce ai visat pentru că visul / el însuşi
păstrează neatinse braţele tale care n-au mai îmbrăţişat / ochii tăi
care nu au mai plâns / femeia pe care încă nu ai iubit-o.

se făcea că se lăsa seara / o seară densă
ca o ceaţă / învăluind lucrurile ca o pătură moale
sub care se petrec o sută de miracole într-o clipă;

se făcea că lângă mine nici un obiect
nu-şi păstrează echilibrul / trebuia să-mi întind
braţele / să le opresc din cădere / deşi mi s-a spus
că mişcarea mâinii nu trebuie oprită / pentru că
nici nu poate fi oprită;

atunci am înţeles că pot să fii în acelaşi timp
fară şi înăuntru / pe ţărm / pe bancă / pe scaun
într-adevăr / atunci / am înţeles
că o femeie nu poate fi niciodată singură.

ziua se poate lăsa greu peste oraş / dar dacă nu se mai face
niciodată ziuă / va fi o urmare dureroasă sub lumini de reflectoare.

a doua încercare.
nu ştiu ce este mai adevărat decât atât. e timpul să aşteptăm seara
şi să umplem toate spaţiile din această zi ( ………………. / ……………….
………………………… / …………………………… / …………………………………).
spaţii goale / nelocuite / un cimitir în aşteptare – aici voi
depune ceea ce ochii mei au văzut până acum / aici voi depune ceea
ce mi s-a părut câteodată că visez. şi în seara asta am adormit
gândindu-mă că mâine dimineaţă / când se va face lumină / voi fi
mai puţin îngrozit de scurgerea timpului / sau îngrozit mai puţin
de ceea ce oglinda arată. iată ce arată:

mă văd într-o imagine plină / în luciu / o imagine
în care mă văd din faţă / pot să cred că sunt
altcineva / şi cu siguranţă sunt altcineva.
dar cel de acolo are viaţa scursă într-un timp trecut;

până mă gândesc la asta îmbătrânesc / nu
mă mai pot reîntoarce într-un trup îmbătrânit
atât de repede – cel mai greu este să fii
prizonierul oglinzii. oricine se apropie / îţi va
împrumuta chipul lui / sufletul lui / gesturile lui
iar tu te diluezi în mii de imagini şi aştepţi
până când va veni ea / şi va privi oglinda.

a treia încercare.
aceasta eşti tu / tu / cea care mi te arăţi două-trei clipe / cea
care îţi dezveleşti un surâs numai atunci când am un gând unic
despre existenţă;
aceasta eşti tu / tu / cea care îmi povesteşti uneori lucruri uitate
cea care-mi amâni somnul de seară într-o noapte făară absolut nici
o stea.
dacă ar fi să mă opresc aici / în locul acesta / pentru o secundă
sângele mi-ar plezni inima. / atât de roşu mi se pare că trebuie
să fie drumul pe care-am venit / aşa de roşu şi atât de îndepărtat
cum trebuie să fie / cum trebuie să fie în spatele cerului / ”eu
nu văd decât prin soare / (ca printr-o gaură) / ceea ce trebuie să fie aco1o”.

seara aceasta este chiar mai liniştită
decât celelalte / nu se aude nimic
nici o voce / nici un zgomot
şi dacă ar fi să mă opresc aici
în locul acesta / pentru o secundă
te-aş zări prin fereastra întredeschisă
şi aproape că aş auzi cuvintele deşirate
prelungi / aproape că aş auzi
o chemare nedefinită.
aceasta eşti tu / aşa cum te arăti
seara.

aceasta eşti tu / aşa cum te arăţi seara / într-o fereastră uşor
deschisă înspre oraş / aşa te văd eu venind dintr-acolo: o formă
care se mişcă pe sine / şi care / la apariţia luminii / ridică
palmele cu degetele spre cer; (eu văd de departe că aştepţi ceva
anume – că te frământă o aşteptare ca o replică despre un lucru
ştiut pe jumătate; eu văd că trupul de carne se mişcă / lunecând
prin aer ca un trup printre valuri).
cred că acum / prin ceea ce se vede / am simţit un val de aer / apă
vânt ce arată ultima încercare / neterminată / necăzută / suspendată
în cădere.

toate iubirile mele sunt atât de frumoase încât iubitele trebuie
neapărat să fie reale / şi o cred / pentru că moartea mi se pare
atât de departe cum departe este ea / în rochia strălucitoare
în care a plecat; nu pot să trec privirea prin sticlă fără să uit
rănile degetelor / pentru care nu mi se închid ochii / uitând
încă o dată veşmântul morţii.
te văd în acelaşi timp şi pe tine / rememorată în mişcări lente
chiar pe strada pe care merg: treci prin faţa bărbaţilor care întorc
şi mai lent capul / apoi / după cum îţi aşezi părul / te gândeşti
la ceea ce ai lăsat între patru pereţi cu două ferestre;
te văd în acelaşi timp şi pe tine / şi cred că acum / prin ceea ce
se vede / am simţit un val de aer / apă / vânt ce arată ultima
încercare / neterminată / necăzută / suspendată în cădere.
şi iarăşi sunt la fel de singur / ca şi ……… / ………. în propria mea uitare.

 

                                                  trei
unu doi trei – pentru fiecare vis o noapte pierdută / pentru fiecare
femeie o iubire pierdută. pentru toate acestea un vers care să se
topească
într-un imens clar-obscur / aşa cum clar-obscură este imaginea
prin lentila absenţei / absentă:

vino la mine în seara asta / am să pregătesc
o linişte adevărată când am să ştiu că eşti liniştită
când am să observ că nimic nu mă poate absorbi / când
am în minte doar faptul că mă cuprinde un gol profund
un gol din cauza absenţei tale.. .
nu uita unde stau / oraşul geometric este înşelător
ca inima mea înşelătoare de bărbat aşteptând;
(o lungă şi seducătoare poveste aş putea să-ţi spun
despre mine / am fost un oarecare dintre aceia care
şi-au şters petele de sânge cu sângele său). şi aştept
aştept / aştept să văd singur jocul liniilor feţei.

dacă eşti singur / şi adormi şi fără vise
atunci eşti într-adevăr singur. ca o îngheţare bruscă
a unui timp de …………. pe care nu-l mai poţi ………….
şi pentru care ai fi în stare să …………………………. ……
cu totul singur / numai să nu se întâmple iarăşi
aceeaşi ……………………. / pentru că atunci ………………..
in seara aceea …………….. în oraşul tău /ea ……………….
………………………………….. să-şi amintească.

vino / eu te aştept şi seara e deja începută / vino
am să-ţi pregătesc o linişte adevărată închipuind
copaci / vârfuri de piatră / animale / insecte.
(toate sunt……………. / numai pentru ……….dacă vrei tu).

vino. unu doi trei – pentru fiecare vis o noapte pierdută / pentru
fiecare femeie o singură iubire / pentru că ea ştie că e îndeajuns
ea ştie că este îndeajuns pentru că fiecare vis este o noapte
pierdută / fiecare femeie este o singură iubire – trei doi unu / zero
deci prima încercare.

a doua încercare.
toate acestea / ca şi acelea / se coagulează diferit:
tu ……… cameră ……… fereastră ……… vis ………femeie ………eu ………
noapte ……… bărbat ……… iubire ……… singurătate ……… lucruri ……..
zi …….. pierdut …….. mâine …….. iar tu …….. femeie …….. bărbat ……..
eu ……… de aceea ………… iar eu ……… vino.

unu: vino la mine / te aştept şi acum / sunt încă
singur. tu poţi să ascunzi printre lucruri singurătatea
singurătatea pe care o poţi pierde când visezi
un bărbat.

doi:   de aceea / visul este o iubire de la fereastră / visul
pierdut într-o cameră / cu fereastra închisă. noaptea
se preface în zi / azi în mâine / eu în tu
femeia în bărbatul ei / vino – să fii singur / pierdut
printre lucruri / într-o cameră cu fereastra închisă
e şi mai trist.

trei: un bărbat îşi caută femeia. noaptea în care tu
te vedeai dincolo de lucruri / dincolo de cameră / de
fereastră / azi mâine / o iubire prefăcută în scrum
pentru că noaptea înşală vederea. iar tu îmi spui vino
iar eu cred că este aievea / pentru că acum / brusc
s-a făcut zi.

unu doi trei – toate acestea / ca şi acelea / îngheaţă ca apa acolo
unde frigul o cuprinde.
am înţeles / ştiu că ar fi o greşeală să întind mâna să te ating.

a treia încercare.
ca să uit toate aceste fragmente / toate aceste fiinţe cu viaţa
în palmă / cred că ar trebui mai întâi să-mi spăl mâinile / apoi
să mă aşez în dreptul luminii solare; tu eşti destul de atentă
să-ţi arunci sufluri în obiecte / pentru ca acestea să se mişte.
şi când te arăţi goală chipul îţi este acoperit cu un val subţire
de abur / o amintire din vremea mişcării trecute / şi atunci când
te arăţi goală flutură ceva diamantin în jurul trupului / şi camera
se desprinde în rotiri lente.
(dacă am s-o iau vreodată de la început / am să reclădesc totul
parte cu parte / altfel. în locul din lăuntru voi pune numai ce este
şi ce există afară / aşa: o umbră se prelinge spre mine / o las
să pătrundă apoi ……….. îmi trece printre degete ………… e caldă
………… simt că e caldă ……………….. că vrea să iasă ………………………..
este şi mai caldă …………….. respir / din ce în ce mai repede …………….
……………….. şi în cameră devine mai cald …………..transpir / şi eu …….).
vezi şi tu / ca să uit toate acestea / trebuie să mă îndrăgostesc
de ele / iar până să le iubesc / trebuie să mă despart / să mă rup.

te vedeam / erai departe. dacă era întuneric / ah! / în întuneric pot
să mă gândesc mai bine la tine / lumina topeşte şi curge până când
rămâne doar imaginea stridentă / o imagine de fotografie.
te vedeam / erai departe / până să te ajung am să uit cum ai părul
am să-ţi uit chipul / am să te pierd (dar dacă mai are încă inelul
pe deget?).

cu cât mă gândesc mai mult / cu atât mă îndepărtez de adevăr / cineva
atrage părti şi nu mai am culoare / aşa că am să pun roşu / roşu am
întotdeauna mai mult decât îmi trebuie; şi roşul se vede de departe
atât de bine / încât în seara aceasta pot să adorm liniştit.

                              apă
pe un ton grav / cântecul se destramă
sunet cu sunet pe cadran / aud bătăile
unei inimi eterice / exact aşa cum bate
la uşă cineva cunoscut. (tu nu poţi să fii
hainele tale sunt umede de transpiraţie / acum
te gândeşti cât de mizerabilă este viaţa).

(şi viaţa este atât de mizerabilă încât eu
mă răsucesc / apoi pendulez între fereastră şi uşă).

te vedeam / erai departe. dacă era întuneric
mă furişam mult mai uşor înspre tine.
(apă ………… prin apă ………… peste apă …………………….
…………. pe apă. mi-e sete ……….. o sete groaznică …….
toate obiectele se mişcă / plutesc în aer ca prin apă).

să plec? dar unde să mă duc?

te vedeam / erai departe. nu pot să mă mişc de lângă telefon pentru
că s-ar putea să mă cauţi.
(vocea ta mi s-a părut întotdeauna sonoră / o viaţă a cuvântului
o imagine în oglindă a unui chip văzut perpetuu. tu eşti cea care
scoţi afară hoiturile lipsite de viaţă / de mişcare. ”vecinii ăştia
ai noştri se ceartă tot timpul / când se mai iubesc ei? dacă tot
timpul se ceartă / ei / când se mai iubesc?”. te aud din cealaltă
cameră cum respiri / cum cauţi un obiect prin care să imaginezi o
existenţă posibilă).
vecinii nostri sunt morţi – acum / nimeni nu mai vorbeste cu nimeni.
sunt neliniştit / probabil / pentru că azi am lipsit din oraş / multe
spaţii necercetate încă există.

unu: acum / aş vrea să-ţi spun că te iubesc
dar dacă tu nu eşti aici / iubirea mea este spusă
surd / într-o cameră lipsită de un decor / în care
actorul nu face decât nişte simple exerciţii;
un cuvânt în care se scurge tot interiorul camerei.

(cameră lipsită de ………… un decor vechi / de la piesa tre………………..
……… tu …………. iubirea mea spusă …………… exerciţii ……… dacă……
……….. actorul …………….. singurul disponibil ……………… şi interiorul
camerei ………………acum să-ţi spun / dacă aud bine / că eu
……………..).

doi:   când m-am întors acasă / era destul de târziu / şi
dacă noaptea ar fi fost o clepsidră / aş fi întors-o
şi aş fi aşteptat să adormi / ţi-aş fi spus noapte bună
te-aş fi sărutat şi aş fi plecat / acolo / de unde-am venit
din centru / din mijlocul oraşului;
desigur / sunt singur în noaptea aceasta / încă aştept
(„deci să aştept”) / aştept / aştept … o umbră mai
deasă decât noaptea / să apară / cu braţe lungi
albicioase.

(m-am întors ………….. totuşi ……………. era târziu şi noapte ……… un
trecător mirat se uită lung …………. tu …………….. iarăşi tu ……………..
…………. aş fi întors o clepsidră / dacă noaptea ar fi ………………. am un
sărut …………………. deşi e târziu / cum spuneam / aştept
……………………. .
„deci să aştept”…………….. „deci să aştept” …………. „deci să aştept” ……
………. să ……….. să apară ……….. cu braţe lungi / albicioase ……………..).

trei: toate acestea / degajă un miros care atrage zborul
păsărilor spre mine / să mă ascund / să mă ascund
nu mai am timp pentru nimic altceva / trebuie
să mă ascund / iar tu … / tu va trebui
în numele tău / să cauţi un semn / pe care
am să ţi-l las undeva pe drum;

          nu atunci / după aceea am văzut / pe colţul
unei stele imense / cum cădeau îngeri rostogolindu-se
şi strigătul meu era acoperit cu o pătură
albă / translucidă.

(păsări zburând ………………….. de sticlă ………………. şi o noapte tot de
sticlă ………………… oameni de sticlă ………………. visuri de sticlă ……..
timp ………. nimic altceva …………. tu / va trebui să …………….. iar timp
……………….. mirosul meu / timpul acesta ……………….. să cauţi ……….
un semn scăpat / aparent indiferent …………………. într-o noapte ………..
…………… undeva pe drumul spre ………………..);

(şi atunci…………….atunci / apare ……………….. pe colţul unei………………
………… cădeau îngeri imenşi …… …….. ah / nu / steaua era imensă ……
eu eram ascuns / acoperit ……………………. se rostogoleau …… ……………
………. se rostogoleau imenşi înge………………. ah / nu / erau translucizi
sau poate ……………. am uitat / dar tu ….. / în numele tău / să te …………).

uneori / ziua de ieri este aceeaşi cu ziua de azi
astăzi însă / ceva s-a schimbat:
ceva parcă s-a desfăcut şi pluteşte în aer
lăsând în urmă un miros puternic / un miros
de cameră neaerisită / un miros de cameră
in care un bărbat a stat şi a visat continuu
o cameră în care / un bărbat / a aşteptat continuu
ah! / o cameră exact ca aceasta
pe care o locuiesc.

seara asta este o seară prea lungă
o seară care întârzie să treacă / ah !
încremenite sunt obiectele / încremenite imaginile
eu nici nu mă mai mişc din fotoliu.

chipul / chipul meu priveste oglinda.

oraşul trist şi străin îmi pare că este.
nimic nu se mişcă. (chipul meu priveste oglinda.).
nici măcar păsările nu mai zboară deasupra.
seara va trece / luminile se vor stinge
alt bărbat va adormi / va visa.

Reclame

(fragment)

 

(fragment)

 

da / acest trandafir este pentru tine
e galben ca miezul soarelui
povestea asta de iubire nu poate fi spusă;

doar tu / imediat după 11
ai putea să cânți o baladă
pianul este generos / fildeșul lui
ne cară în spate ca elefanții;

eu mă pregătesc de fotografiat florile
primăverii / îmi place că nu se mai
termină niciodată

această poveste.

în fiecare zi pornesc de la zero

1.
în fiecare zi pornesc de la zero / da doamne / eu mă nasc în fiecare dimineață
mai ales în cea de luni / nu duminică / așa cum m-a născut mama
și pornesc la drum / ferit de mașini / pe marele bulevard
gândind un cuvânt pentru tine / un vers așteptat toată noaptea
un poem alb și strălucitor precum soarele dimineața de după ape ieșit;

am mâncat din pomul tău copt / am pescuit în apele tale albastre
am călătorit cu monștrii precum cu niște prieteni aproape dragi
mi-am înnegrit pielea sub raza ta / am scrutat cetățile dintre nisipuri
și la șfârșitul fiecărei zile / la sfârșitul fiecărei ore heraldice
am scris cuvinte moi și elastice / pentru cei ce înțelegeau semnele pe hârtie
am scris cuvinte în piatră săpate / pentru cei ce priveau semnele de pe cer;

2.
……….. ………… / ………….. ………………….. / …………….. ……………
………………… …………………. / …………….. ……………….
………….. / ……………………… ……………….;

……….. ………… / ………….. ………………….. / …………….. ……………
………………… …………………. / …………….. ……………….
………….. / ……………………… ……………….;

……………. ……… ….. ……
……. ……………… / ……. ………
….. ……….. / ……… …………..

omul întrupat / din propriile gânduri / într-o dimineață aleasă
chiar în frumoasa zi de duminică / omului acesta
îi voi lăsa totul / până la ceasul de la miezul nopții;

înainte de răsărit / încă înainte de venirea gâștelor / îi voi pregăti
urechea limba ochiul în aceeași geantă / omului acesta
îi voi lăsa totul / până la ceasul de la miezul morții;

voi trage pentru el o linie
între cer și pământ / intre ape
și pământ / între cer și ape;

3.
în fiecare zi pornesc de la zero / da doamne / eu mă nasc în fiecare dimineață
mai ales în cea de luni / nu duminică / așa cum m-a născut mama
și pornesc la drum / ferit de mașini / pe marele bulevard
gândind un cuvânt pentru tine / un vers așteptat toată noaptea
un poem alb și strălucitor precum soarele dimineața de după ape ieșit;

(azi am văzut la știri doi eroi normali / mergeau liniștiți cu trenul
au prins un homines care scosese ditamai k47 / un pistol și un cuțit
în timp ce povestea – unul din ei / primind decorație la palat – / cum îl
strângea de gât pe ăla fără viitor / ăla care altădată decapitase
leii de piatră din siria lui paul de alep / o doamnă zâmbea cu toți dinții
totuși prea aproape de el / probabil că nu îl iubea / sau nu se iubea pe sine);

da / acest trandafir este pentru tine
e galben ca miezul soarelui
povestea asta de iubire nu poate fi spusă;

doar tu / imediat după 11
ai putea să cânți o baladă
pianul este generos / fildeșul lui
ne cară în spate ca elefanții;

eu mă pregătesc de fotografiat florile
primăverii / îmi place că nu se mai
termină niciodată

această poveste.

acest poem a fost dărâmat acum o mie de ani / dar a fost reclădit
în trei zile.

banalitatea nu poate să aibă chip

banalitatea nu poate să aibă chip / așa cum
nu poate să aibă părinți / și / după cum se arată
nu poate să aibă nici copii;

alaltăieri mă plimbam prin grădina icoanei
cu prietenul meu zorin / vorbeam verzi
și destul de uscate despre poeții generației
noastre / o doamnă în alb – până și pantofii
erau albi – își plimba câinele caniș / alb și el
lăsat din lesă

câinele ne adulmecă
și se apropie ca și cum se îndrepta către
doi vechi prieteni / mă uimea prietenia asta bruscă
m-am aplecat spre el / l-am privit / am întrebat

„tu ești miel sau câine?”

doamna s-a inflamat / nu îndrăznea
să ne apostrofeze / poate și privirea prietenului
meu era derutantă / la un ochi are plus
la altul are minus la dioptrii / și cred că se uita

destul de fioros

ca să pun paie întreb „doamnă / nu vă mai
supărați / este miel sau câine?” / „e cîine, domnule
toată ziua!” / mă întorc spre zorin „vezi / e toată
ziua câine și noaptea e miel” – zâmbea

ochii lui de fiară scăpărau / asta și voiam

să scapere ca în tinerețea noastră / când
fără să clipim / am fi mâncat orice.

ar fi trebuit să încep acest poem evocând primele

ar fi trebuit să încep acest poem evocând primele
cinci ore ale dimineții / măcar ultima dintre ele
deși somnul meu a fost liniștit și nici măcar nu m-am trezit

atât de devreme / nu am auzit niciun sunet afară
poate că am visat pădurile acelea neumblate
când cîntam ursilor pe mai multe voci

în superba tabără de literatură de acum mai bine
de / oare câți  ani / prin ’95-’96

puțin afumați / în drum spre cabana pe care vroiam
să o golim de tărie / tu mă așteptai în cort
(ce clipe uluitoare / cum am încăput în el
doi câte doi) / noi patru urlam unul către celălalt

az a szép și oci ciornie / numai că eu strigam
az a szép / az a szép
akinek a szeme kék
aaa-kinekaaaa-szeme feke-te

și

la a-urile ălea lungi / le aruncam din mine pe
ildikó și pe kremhilda / pe prima o cunoscusem
la o mătușă rătăcită treizeci de ani prin oltenia
era incredibil de frumoasă / întocmai cum kremhilda

apoi concordam că numai natașa / colega noastră
putea deține adevărul

iar

spre dimineață / încă mai încercam să vorbesc despre
biciul lui attila care a îngrozit europa sau despre
cneazul rus care bea vin din țeasta dușmanului;

mâna ta mai are toate cele cinci degete / oare –
nu întâmplător mă întreb asta:

ieri / pe la amiază / de fapt la ora la care mulți
își iau micul-dejun întârziat /  m-am gândit la tine
(refăceam drumul spre serviciu în marea aglomerație)

să îți trimit mai târziu / poate chiar pe la ora
5 pm / un mesaj scurt cu următoarele versuri:

niciodată înserarea nu a prevestit mai mult
decât aceea care ne-a dres glasul pentru cântul
înălțat în cor în noaptea urșilor;

să văd dacă îmi răspunzi ceva.

Tata

 

Tata

 

hai cu mine / vreau să văd cu ochii mei culorile nopții

ne-am urcat în maşină / în spatele nostru
soția mea o ținea de mână pe fiica mea
sunetele treceau prin pereți şi se auzeau

cum curgeau pe buzeşti şi pe berzei / până
când se vărsau în dâmbovița / ca un afluent
al bunului simț şi al copiilor vopsiți pe fețe
în culorile nopții;

iar pe berthelot / puteai
întinde
plasele de peşte;

aici poemul devine
foarte subțire

peste piață
se poate

construi
cu
uşurință
un
pod

tata / ta ta
ta-ta ta ta.

 

Poemul meu din antologia #rezist! Poezia, ed. Paralela 45, 2017.
Antologator Cosmin Perța.

FB_IMG_1497195230905