am așteptat două săptămâni să se lase înserarea

1.
am așteptat două săptămâni să se lase înserarea / mai încercasem
acel miros de parfumuri nocturne amestecat cu radieri de copaci
înfloriți / am udat grădinile publice de mai multe ori
cu zeci de metri cubi de apă / m-am odihnit în orele cu
ploaie măruntă / însă

însă

după două săptămâni am putut / în sfârșit
să dau foc arhivelor / să fac să dogore atâtea
amintiri laolaltă / să îmi închipui că

un întreg oraș

își amintește brusc aceeași amintire / încât

încât

orașul însuși se aprinde ca o torță ce luminează
drumul spre casă.

vârâsem mâna pe sub cămaşa înflorată / în dreptul inimii

1.
vârâsem mâna pe sub cămaşa înflorată / în dreptul inimii
tu țineai în mână ceasul care arăta orele dimineții;

era vremea pentru cafea şi pentru închipuirile matinale
se întunecă pentru o ploaie conspiraţională / în timpul acesta
putem face copiii să cânte tocmai acele cântece de început;

am fost în grecia / am văzut gimnastul / norii se roteau după
acele ceasului în ziua aceea / eram antrenat bine / în tinerețe
scrisesem trei poeme pe nil pentru un prieten apropiat / şi nimeni
nu mai ținea minte că în primii opt ani de şcoală fusesem însumi gimnast;

iar el are tot timpul
mâinile ocupate!
sau poartă mănusi ca să fie
fiecare deget la locul lui!

plouă mărunt / cât să ți se umezească mâna dacă o întinzi / ea încă îmi vorbea
despre o magie / despre ultimele secrete ale clipei pe care o devorăm şi acum
inconştienți încă / eu îi vorbeam de dragoste / de efectele ei benefice;

toată înfățişarea noastră mirosea a tei / primele zile a fost o încântare
amintirea unei primăveri fără sfârşit ne făcea să zâmbim / în timpul mesei
ne venea din senin să ne strângem în brațe ca nişte studenți întârziați;

apoi mirosul acela de tei atât de pătrunzător / zi de zi / ne făcea să delirăm
să bem cafea după cafea pe terasa deschisă spre plajă / să ne mângâiem
cu unghiile / să înotăm la nesfârşit / până la sfârşitul florilor;

judecam trecătorii din priviri / parcă îi cunoşteam de câțiva ani
era suficient să facă doi-trei paşi / dacă nu cădeam de acord
îi condamnam / iar pe femei le cântăream în brațe / fericirea noastră
era gustată abia la început şi nu semăna cu nimic de pe această lume;

o oooo / câtă moale tărie arată soarele de dimineață
case roşii / parcuri roşii / oraşe întregi
roşii pe jumătate / ca nişte licheni
unghiile noastre strălucesc;

jumătate din gândurile mele
caută ……… …….. / ……. ……..
………… …….. / ……. ……….;

cealaltă jumătate / …….. ……..
…………. ……… / resimte
o liniște de mormânt
așa că sunetul fin / pentru urechea
păpădiei / se aude ca o trompetă;

2.
aveam o întreagă colecție de degete arătătoare / culese de prin
peregrinările urbane / le-am arătat din fugă chiar şi unuia care conducea
maşina unui fost amic;

(la vară mergem la paris
ne facem poze sub eiffel / călărim
ponei pană la marea sărbătoare
și la sfârșit / pentru posteritate
facem baie în sena);

era adevărat / îi arătasem un gest cu degetele înşirate pe o ață / el purtase
altădată la gât dinții şi ghaerele ursului;

abia acum visul / ca un îngheţ de primăvară peste cuvinte / rupe floarea
fructelor celor de la amiază.

nu mai visam nimic in ultimele nopți

1.
nu mai visam nimic in ultimele nopți / mă lăsam purtat de un somn
adânc / nemaivisat / îmi plăcea să îmi închipui visul pierdut
la cafeaua de dimineață / parcă era mai vandabil / ca un aur de 22 k
mai autentic şi mai adevărat;

nu ştiam nimic despre personaje;

ai timp destul să îți arăți
mai multe imagini

mult vis şi în toate felurile

ca şi
mine / până la urmă
niciodată uitarea;

„băi, vă zic io, e greu să îl recunoaşteți, ăsta luminează doar pe dinăuntru
nu vă mai luați după nimeni, uitați-vă doar după ăla care îi priveşte pe toți,
în acelaşi timp, ăla care îi cântăreşte din ochi, nu fiți proşti”

i-am auzit cum vorbeau între ei / ca proştii – după propria lor descriere
nimic mai neadevărat / erau frumoşi & deştepți / i-am văzut eu
cum au venit de vis-a-vis / de la universitate / cum au traversat
în dreptul statuii lui mihai viteazul / „bă, ai văzut? pe mine
cel mai mult ştii ce mă uimeşte, de atâția ani? calul, domnule,
dar nu tot calul / întreg / ci numai coada lui / coada aia care îți rămâne
pe retină ca pe un cap al altuia”;

2.
singurătatea unei zile este de fapt singurătatea pe care
ai născut-o chiar tu însuți săptămâna trecută / ea vine
ca o femeie bătută de un bărbat tânăr şi iute / şi ea tânără
şi iute ca o felină / şi îți aminteşte că în evul mediu
noi nu aveam pisici / ci râşi îmblânziți / te gândeşti
că e greu de închipuit / totuşi / să stai şi să asculți
torsul unui râs / asemeni unei femei …………. / ………. …….
undeva pe la moară / pentru o mână de faină în plus;

nici tu nu ştii / nici
măcar în ziua de vineri nu e
o săptămână sfârşită în a cincea zi / o
secundă
de
viață scăpată

în fine / în fine / în
plus;

3.
dimineața nici gând să se sfârşească / se prelungea ca o girafă
peste gardul împrejmuitor / priveam prin vitrina librăriei
peste coperta uriaşă (care era o reclamă bine făcută pentru o carte)
la femeile foarte frumoase care aşteptau liniştite / aşezate pe
scaune înalte / cu rochii vaporoase peste picioare albe;

poate că taci / privindu-mi
umbrele trecute prin sticlă / dinspre licăririle
dimineții acestei prezențe;

să simtă / totuși

un aer peste acele picioare albe
să știe / că
ne petrec gândurile / ce vor să
arate doar
adevărul unei zile / atât;

doar
atât.

(şi povestea asta) începe(a) cam aşa

(şi povestea asta) începe(a) cam aşa / (practic / un început ca toate începuturile
în prima clipă / după prima privire / toate cuvintele uniforme
liniare / apoi rostite / apar într-un alt început / un glas monoton schimbă aşteptarea):
singurul bărbat din această descriptivă întâmplare / bărbat tânăr
devenit de curând atent / privea cum toate corăbiile i se scufundau / corăbiile
cu care plecase în acea fabuloasă călătorie / privea de sub palma făcută streaşină la ochi
cum se scufundau una câte una / corabie după corabie / până la ultima.

………….. / ……………… / ……….
…….. / ……………. ……
…….. ……….;
……….. / ………….. / …………….;
………. / ………….. / …………….. .

se mai întorcea / mai privea / ai zice că îl bântuie o tristeţe profundă / adâncă
o tristeţe cum rar se arată pe sub orizonturi / şopteşte cuvinte aspre în barbă
bâiguie ceva despre ţinuturi aride / unde vânătoarea se face de departe
multe cuvinte îi lunecă pe barbă / dacă nu eşti atent / lunecarea lor
se face într-o linişte mormântală.

am trecut strada / deodată m-am oprit / m-am răzgândit / şi când m-am întors
am zărit-o pe marta / – deşi lăsase capul în jos / am remarcat uriaşele bucăţi de hrană
îndesate în plase / grele / cubice.

am trecut strada / şi când am cotit / am zărit-o pe marta / pe partea cealaltă.

era primăvară doar în amintirea ta

 

D.A.

1.
era primăvară doar  în amintirea  ta;

tabloul de lângă bibliotecă este uşor înclinat / îl îndrept
poate că acolo priveai tu uneori / în petecul acela de hârtie
pe care este crescută iarba / şi printre firele ei amintirile noastre
în tinereţea fără sfârşit / ca nişte garofiţe sălbatice;

în apropiere mnemosyne le aduna în buchete frumos legate
cu fâşii de piele / răsucite în două;

era primăvară doar  în amintirea  ta / afară gîndurile
noastre se priveau ca nişte oameni adevăraţi /se înserase
printre vitrine / doar în privirea ta mai alerga
o fetiţă rătăcită;

de peste râul târgului podul ducea în spate sute de amintiri
despre adolescenţi / sute de săruturi ascunse / ferite de aruncături
de ochi / indiscrete / unul dintre acestea este al tău
încă se mai aude strigătul ascuţit de adolescentă;

parcul de dedesubt  ţine în pantecele lui uriaşe toţi aceşti copii
superbi / care îşi întind palmele lor minuscule în palmele
propriilor părinţi / şi fiecare braţ poartă în vene acel sărut
furişat  cândva  / în gând / în imagine / în silabă;

uite / aici este linişte / pe deasupra

încă mai zboară două câte două
randunelele / parcă aşteaptă
fotografia definitivă;

şi parcă ţi se pare că auzi
şoapte la marginea visului  / ……………  ……
…………………  ……………  ……   ………………
……………  /  …………….;

(prin perdeaua albă / fiinţe magice desenează);

prin perdeaua albă / fiinţe magice
desenează umbre / în fiecare chip
se adună un cunoscut / în fiecare adiere
se adună un prieten / în fiecare lacrimă
se adună o iubire pierdută;

ţineam ascunsă fotografia cu podul de la Avignon / pe vremuri
marele prizonier  ofta / imi spunea  despre trecutele domniţe
„ceea ce vezi este rodul femeii / în toate anotimpurile
femeia îşi ţine ochii treji / îi ţine şi pe ai tăi treji
şi dacă pe mine n-o să mă crezi / atunci aşteaptă să-ţi pieptăni
barba albă a unei amintiri / strigată dintr-un oraş în altul!”;

2.
întorceam pagina / povestea era aceeaşi / acelaşi final se prefigura
aşteptam de parcă cineva schimbase personajele
şi altcineva se năştea printre amintirile  noastre;

haide mai aproape / atinge-mi umărul;

şi să lăsăm fiecare un porumbel
să vorbească pentru noi / pe limba lor
îşi vor povesti despre câmpurile înverzite şi străine
văzute în călătoriile iernii trecute / despre
chemările nedefinite  ale unei amintiri cristalizate
în zborurile dinaintea naşterii / despre
frumoasele îmbrăţişări din delta fierbinte;

totul porneşte de la cuvântul „crisalidă”;

ieri eram altcineva / îmi număram peisajele
de pe fotografii şi le aşezam cu grijă
printre filele poemelor / uneori te strigam
prin ferestre întredeschise / pe înserat;

alaltăieri nici nu îţi ştiam numele
îl zgâriam pe piatră să nu îl uit
amintirea era îngropată în propria amintire;

tăcut
ca un lup flămând care îţi adulmecă parfumul / spun:

(………………  /  …………………..  /  ……………….  ……….);

pe fereastră îl zăresc pe poştaş / cineva încă mai scrie
scrisori / cineva încă mai primeşte  scrisori  în oraşul acesta.

today.