Lună: Aprilie 2015

pe maidan erau patru bocitoare / cântau pe rând uneori (3)

 
 

3.

hai / spune-o cu voce tare: ooooouuhh!
hai / spune-o cu voce tare: ooooouuhh!

am sărit peste toate / peste toate capitolele / direct la sfârşit
tocmai atunci / însă / becul lămpii s-a stins / mai citisem în copilărie
o carte la care sfârşitul lipsea / am aşteptat toată adolescenţa
să pot citi finalul;

jos / la tălpile mele / toate desenele turiştilor / călătorilor
prietenilor din depărtări şi prietenilor mai apropiaţi
se ştergeau în ploaia care începuse să cadă monoton / monotonal.

pe seară / eu cântam singurul cântec
pe care îl învăţasem în copilărie / când speriam păsările de noapte.

pe maidan erau patru bocitoare / cântau pe rând uneori (2)

 
 
2.
între timp ne gândeam la fostele noastre iubite de liceu
tu dacă vrei / poţi să te gândeşti pur şi simplu ca mine / atunci
cand se întâmpla sa trecem prin parc exact în momentul în care
se aprind becurile iluminatului public;

nimeni nu reproşează asta / ne vedeam mai bine pe noi
vedeam mai bine iubitele noastre / care păreau nişte fiare
sălbatice în lumina albă a lunilor aprinse în simultaneitatea
palmelor proprii;

pe la izvor / mergeam să mă
spăl pe faţă / pe mâini
mă aşezam ca un paznic de zi
la picioarele statuii prin care ţâşneau
lacrimile atâtor fecioare orbite de focuri;

mi le puteam închipui duse pe gânduri
şi foarte atente la sunetele paşilor noştri;

nimeni nu putea intra / şi liniştea
era pe măsură înăuntru;

nimeni nu putea ieşi / cuvintele
şoptite deveneau ritmice;

nimeni nu putea exista în timp real
vieţile noastre păreau frumoase poveşti;

hai / spune-o cu voce tare: ooooouuhh!

pe maidan erau patru bocitoare / cântau pe rând uneori (1)

 
 
1.
pe maidan erau patru bocitoare / cântau pe rând uneori
de cele mai multe ori în cor / botezasem cu numele lor
patru stele nova pe locuri dispărute;

nici nu aşteptam înserarea / ea era foarte departe / cu umbrele
ei proiectate pe peretele sferic / imens / şi nimeni
nu se gândea cu gândurile lui la ore aşa îndepărtate
aşa că încă de la primele imnuri ale dimineţii noi ne sărutam
iubitele cu ochii cârpiţi de somn / cu mainile încă umede şi moi
căutându-le adevărul;

în sufragerie lăsasem seara un afiş cu un bărbat în jeanşi
la o măsuţă / cu un păhărel de whisky pe ea / mi-am întins
picioarele pe un scăunel din faţa fotoliului şi mi-am sorbit cafeaua
cu degetele înfăşurând pături sub şa / cu degetele pe trăgaciul lipicios;

în altă parte cineva îşi ţinea iubita de mână şi lovea cu vârful cuţitului
altcineva cădea / fusese prea târziu / respiraţia moale şi umedă
invadase atmosfera emisferei nordice;

motorul porneşte / praful învăluie egiptul până la izvoare:
aşa ţi-am imaginat moartea / aşa;

aşa mi-am imaginat învierea / aşa;

se vorbea prin urbe
că ave maria se aude mai bine
dacă sunetele coboară de pe deal
lin / ca într-un basm;

eu tot strigam
că se aude mai bine
dacă este un cor bărbătesc
dacă undeva / deasupra noastră
se aşează neştiut cineva.