Lună: Iunie 2014

nu te văd / stai ascunsă după propria singurătate / singurătăţile

1.
nu te văd / stai ascunsă după propria singurătate / singurătăţile
sunt transparente / numai cuvintele urâte sunt opace
acolo poţi chiar să aprinzi lumina şi să-l citeşti pe platon;

vinerea sunt aici / lânga catedrală / cioplesc nişte pietre
pentru marginile fântânii / privesc pe cer norii albiţi
undeva privirile noastre se vor întâlni;

nu aştept un sărut / nu aştept o îmbrăţişare / dar te voi lua
pe cal / unul alb – desigur / şi vom trage câte duble vor fi necesare
pentru a mă săruta suficient / pentru a mă îmbrăţişa îndeajuns;

nu cred în „nu mai ai nimic de zis
nu mai ai ce spune” / cuvintele cresc
printre frunze / le culegi / le înşiri pe aţă
la uscat / le atârni;

lasă-i să strige la mine / lasă-i să huruie
pe ptoruar / mi-am pus căştile
ascult mozart / aerul se răceşte.

peste oraş / uneori se aude în liniştea
batută în cuie / cum pasarile zboară
pe deasupra.

2.
este o zi cu soare / mergem în oraş / facem analize cromozomiale
trecătorilor / la întâmplare / poate vii şi tu şi treci pe marele bulevard
te voi striga ca pe o fiinţă / te voi chema.

apoi vom vizita craterele de pe munte / vino / n-o să le mai vezi
niciodată / zona îşi schimbă relieful / este joi şi ai timp

suficient să termini săptămâna într-o melancolie căutată.

…………… / …………… / ……… ……….. şi mă rugaseră

20140610_1050041.
…………… / …………… / ……… ……….. şi mă rugaseră
prietenii mei de vânătoare să-mi scot masca / să merg
cu ei la cumpărături / se ne plimbăm prin centrul vechi
admirând faţadele / deseori priveam chipurile ieşite din zid;

după mine venea un nor dens de ceaţă / parcă era legat
ca un balon (când era mic / fiul meu dăduse drumul unui balon
de la etajul 9 / l-am urmărit în doi cu privirea un ceas încheiat).
în copilărie aveam luna agăţată cu fir de peşte
de bicicletă / râdeau vecinii îmbătrîniţi pe la porţi
„ce pescuieşti mă / de pe cer / stele?”;

mă prefăceam că nu îi aud / era mai uşor de suportat urcuşul
casa mea era undeva mai sus / pe pârtia imaginară
unde coboram cu săniile ca un stol de bufniţe căutând
roză – toarea de seară.

să ne amintim seara trecută / să
o dezlipim şi să ne-o agăţăm pe piept
apoi să o strângem într-o îmbrăţişare
indiferentă / nedefinită;

contează doar s-o retrăim
împreună / în fiecare sfârşit cotidian
până când ne amintim unul de
celălalt;

nu întreba!

chiar eu îmi amintesc
de tine / chiar eu
chiar eu te îmbrăcam
dimineaţa
într-un personaj alegoric;

……….. / …………. ……….
…………….. / ………….
îţi alegeam rochia / pantofii
colierul ………… / ……….
…………………. ……………. ;

toate celelalte amintiri rămân
cu tine;

2.
te recunoşteam peste ani / ne beam cafeaua întâmplător
pe aceeaşi terasă / evocam umbre letargice
din povestea pe care o scrisesem împreună la două mâini;

nimic nu era scris fără să fim noi acolo / prezenţi
şi cu cafeaua în mână;

urmează o simplă descriere:
pe hans l-am îmbrăcat în verde
i-am voptit faţa în galben;

acum arată bine;

îl pregătim pentru o vizită
pentru o vizită în sparta
îl învăţăm să stea drept / în flanc;

umbrele noastre devin obsesii
le-am fotografiat / le-am filmat
şi ……….. …………………. / …………
…………….. / …………;

acum / la orice întrebare
e bine să răspunzi dublu:
„cine întreabă?
cine întreabă?”;

……………….. ……………… / ……………… ……………….
un avocat s-a sinucis la metrou / şi acesta este un final
în faţa tunelului („oranj”).

soarele a răsărit / în sfârşit / deasupra oraşului

1.
soarele a răsărit / în sfârşit / deasupra oraşului
acum se aude clar cântecul singuratecului / aerul este curat
cuvintele sunt parca despletite / îţi poţi imagina
o amintire din care lipseşti şi în care voiai sa fii;

el cânta singur / pentru sine
dansa un dans în cerc / cu parteneri imaginari
deseori tinea genunchiul sus;

deseori schimba sensul mişcării;

acelaşi cântec se auzea în ecou
cântat de un cor de bărbaţi / eu
însumi eram uimit de fiorul
care străbătea străzile;

acelaşi cântec se auzea şi dacă ţineai
ochii închişi;

pe deasupra / peste case / peste vise
(era suficient să rosteşti primul cuvânt
şi celelalte veneu de la sine / era suficient
să închizi o singură geana / şi somnul
poza ca o statuie de bronz în piaţa universităţii)
pe deasupra / peste case / peste vise
plutea un suflet compus / transparent / într-adevăr
foarte transparent.

…………… / ……………. / ……………….. ……
(……. ……… ………………….. ……………………..
…. …………….. …………….. / ……… ……….
……………… ……………. / …………… ……
………………. ……………… ………… …………..)
…………. ….. / …………… / …………. …..
……………. ……………. / ………… / ………….
…………. ………..;

just for the day.

……… ……… ……… .

2.
când cădea cortina peste oraş / se auzeau numeroase îhî-uri
înfundate / ca nişte suspine scăpate de vrăbiile care treceau
mult prea aproape de parbriz / le auzeai prin geamul întredeschis
şi tăceai ascultând încordat;

aştept momentul potrivit / îi întind
o petală ca să îi văd faţa / apoi da
îi ofer o floare / o miros mai întâi;

îi plăcea să îi arăt că nu era
otrăvită;

(uneori strecuram câteva expresii
de aşteptare / „iubire abruptă”
„iubire nebună” / „iubire veşnică”;

înregistrasem o piesă / mai întâi vocea mea
care îmi păre străină / depărtată
codusă spre partea de sus a studioului
apoi chitarele / tobele / pianul
………. ………….. ………….. / ………………..
…………….. / ………………
cineva uita mereu versurile şi aici ne opream
repetam fără să terminăm
aşteptam versurile);

 

apo venea prietenul meu / rânjea o clipită / şi spunea cu ochii
închişi / trădând satisfacţie: „peste toate acestea / se lasă / neantul”;

peste oraşul meu se lăsa praful / se lăsase praful
sub stratul protector amintirile copilăriei aşteptau
să fie declarate deformat / eronat / foarte aproape de realitatea amintită –

(cât este de nepotrivită
o fotografie
mai mare cu doi milimetri
decât rama) ;

mi-l aminteam cu soarele căzut încă după munţi
chiar dacă era / pentru o zi.

am privit îndelung spre mare / din vârful muntelui mi-am

am privit îndelung spre mare / din vârful muntelui mi-am
imaginat-o largă şi neagră / parcă întotdeauna şi dintotdeauna
priveam asta în vis / era chiar o poveste care spunea
că de pe vârful roşu se vede marea / dacă priveşti
când este senin;

lacul se numea iezer;

era uşor pentru ca totul era scris dinainte;

lacul iezer este şi acum limpede ca diamantul / am cu mine o fată
am urcat acolo să ne spunem jurăminte / aveam
multi prieteni care urcaseră pe scara cerului / se vopseau
la păr şi urcau treptele imaginare / eu le desenam pentru ei
înainte / dar ei nu înţelegeau numărătoarea;

deşi ziceau că da / da / e bine;

în toate orele libere / examinam
cu lupa statuile vivante;

uneori le vorbeam fără să ştiu
despre tot felul de arhitecturi / de pe
alte pămănturi / nişte dansatori
veneau să-mi întărească cele spuse.

tocmai le scriam pe ziduri litere pătrăţoase
o scriere pătrată pe care o umpleam
cu un galben-lămâie;

pentru un singur sărut construisem
o colivie într-un un bol cu apă
în care îl pusesem pe cleo / peştişorul
de aur / să nu cumva să viseze ceva
fiare sălbatice / care să ne muşte.

pe fiecare piatră din zidul acesta
scrie cu litere aurii „down” / puştii
ăştia îşi arată respectul
în fiecare dimineaţă la ora 8.

până la ora opt şi opt minute îi strigăm
le facem cu mâna / îi mângâiem.

de pe podul de peste râul târgului / arcuit ca un toc de ferestră
de la cluny / privesc apa şi calea ferată şi parcul
privesc oraşul vechi şi oraşul nou / adulmec lung actorii din
următoarea piesă de teatru.

am pus 68 de accente pe acest cuvânt / şaizeci şi opt de idei.

da-da.

avea o voce foarte clară / sensibilă / cam ca aceea pe care

avea o voce foarte clară / sensibilă / cam ca aceea pe care
o auzi la radio / în căşti / pură şi cristalină / auzi toate
inflexiunile / toate compunerile de sunete pe care altfel aerul
le topeşte într-un culoar comun / într-o culoare
pe care rochia ta de seară / de obiceai / o reflectă
în ochii invitaţilor;

poate că într-o zi / într-o zi senină / nu acoperită ca asta
în care îţi scriu acum / voi deschide telefonul şi îţi
voi auzi vocea afectată de cavitatea orbitală în care trăieşti;

bătrânii s-au dus / poate că acum sunt într-o piaţă aurie
plină de verdeaţă aurie / poate că acum aleg fructele
fructele fac bine la somn / la vedere;

încă mai simt o mângâiere pe creştet / încă mai strâng
în pumni grăunţele de nisip pe care le las să curgă
puţin câte puţin printre degete / haide / aleargă pe lângă mine
şi înalţă-ţi visele ca pe nişte zmeie / voi aşterne câteva cuvinte albe
şi preţioase pe iarbă / să nu cadă să se sfărâme.

un pătrat imens acoperit cu „intransigenţă” / „selecţie” / „decantare”
posibile întrevederi între „dramatizări sincrone raportate
la un tu eliptic” / pe laturile figurii voi îndesa cuvintele gonflabile
provenite dintr-o spălare intensă a sinapselor / pentru
înţelegeri rapide în comparaţii deschise între tine şi altceva;

poţi foarte bine să trăieşti
şi într-un fotoliu / citeşti mai întâi
cuprinsurile / apoi rezumatele;

imaginile fotografice pentru albumul
anei se vor desfăşura ca de pe un mosor
le decupezi / le roteşti cu câteva grade
la poziţia verticală / reformulezi automat
culorile / imaginile devin mai clare
decât realitatea;

eu însumi am făcut un album cu litera „ξ” alb
şi unul cu litera “ζ”.

poate că este uşor / ridici braţele / priveşti luna
sunt convins că zecile de copii vor alerga prin parcuri / aparent
fără nicio direcţie / dar ei ştiu de ce poartă hainele maro.