Lună: Decembrie 2014

domnisoare cu pielea albă şi uşor rozulie pe suprafeţele (2)

2.
pânze albe întinse ca o suprafaţă marină înspumată
oceane revărsate pe trotuare / mai merg o statie
pana la urmatorul text:

în acest loc
pe acest perete
există o fereastra prin care
privesc
doar eu;

abia astept sa-i soptesc ceva femeii de pe scaunul din fata mea;

ceva pictural se întâmplă
înainte de amiază aflu / frate şi soră
undeva / danseaza pe rând
bărbatul ziua / femeia noaptea;

îmi imaginez copiii la sfarşitul anului ducînd în spate
tinereţea veşnica / viaţa fără de moarte
şi pe mine mă imaginez undeva / printre ei / cântand
din flautul făcut din femurul  ……………… ………. / ………
……………… …………… / ……………… ……………… .

Anunțuri

domnisoare cu pielea albă şi uşor rozulie pe suprafeţele (1)

1.
domnisoare cu pielea albă şi uşor rozulie pe suprafeţele
deschise vederii / calme şi melancolice
zâmbitoare şi senine / duc în mâini site mărunte
pentru cernut / în piaţa binecunoscuta a oraşului
ca într-un craniu luminat de luna;

rochiile lor lungi cu crinoline par nişte clopote de catedrală;

corul de copii este în plin cântec / iar eu mă gândesc
la jumătatea celor întâlniţi pe drum / la puţinul
lor adevăr zugrăvit ostentativ pe feţele ovale;

fetiţa se născuse într-o tristeţe lipită pe toată fereastra
deseori o uitam la gradiniţă / părinţii ei / bunicii ei
mă sunau la prânz să mă întrebe de ea / şi cuvintele
raspunsului păreau niste semne săpate pe cubitus;

scotea sunete din ce în ce mai bine / repeta în timpul paradelor
zilnice frânturi / cuvinte rupte din frazele mele / aşteptam
şi aşteptarea se prelungea / aşa cum altă dată
aşteptarea se prelungea în faţa televizorului
la împlinirea unui cântec plin de ură;

…………………….. / ……………. …………..
………………… / …………………. ……………;

nu este nimic de spus / nu mai este nimic
de făcut acum / acest parfum din levant
altădată răspândea ideile / uneori le despica
şi le aşeza mănunchi pe biroul încărcat;

florile stau liniştite în florării
femeile aşteaptă linişte veşti de la iubiţii
lor / e vineri seara / se plănuiesc
întâlnirile săptămânale;

ultima oară te-am visat alergând;

……………………………………………………….

îmi plăceau poeţii care stăteau în cerc şi ofereau lecţii gratuite
de scriere / de pildă „calda înmbrăţişare” / sau
„la miezul nopţii: sărutul” / şi toate acestea tinerelor dansatoare
de lângă fântâni;

îmi plăcea adevarata faţă a lucrurilor;

primăvara / adunam de pe jos petalele căzute / le lipeam
înapoi pe crengi / reconstruiam primăvara ca un restaurator
pe vremuri fusesem arheolog pentru o singură zi / refaceam
turnuri de porţi romane la cetăţile pierdute pe îndepărtatul limes;

înveleam staminele în bobiţe de zahăr / albinele apăreau / singuratice
în cămăşile lor de forţă.

primele poeme despre descrierea (3)

 

 

3.
nici nu se făcuse amiază
când am înţeles că în cutia albă / de os
pe care mi-a dat-o tatăl meu
anul trecut / la vârsta bronzului
nu trebuia să se afle nimic.

primele cuvinte sunt întotdeauna
uşor de înţeles.
la fel şi cu ultima amintire.
n-am mai auzit pe nimeni / de mult
să spună cum mai este
atunci când aştepti la uşa clasei
pe fiul tău.

pe faţa hârtiei / pe suprafaţa hârtiei
amintirea nu mai răscoleşte
astfel de întâmplări.

primele poeme despre descrierea (2)

 

 

2.
mă uitasem pe lata şi pe întinsa câmpie
mă uitasem aproape interesat
să văd amintirile prietenilor mei
dar nici un animal nu mai păştea / cum credeam
iarba de la margine.

plecarea a fost / ca ţi atunci / greoaie aproape
iar întoarcerea spre casă
a durat până spre seară / poate şi pentru că
am stat prea mult de vorbă
cu vechiul prieten.
nu îşi mai termina povestea
cu apa care curge / peste tot / din toate ţevile.

şi dacă îmi amintesc bine / am văzut instatatorul
dar nu ştiu ce căuta instalatorul
pe mult prea lata ţi mult prea întinsa câmpie.

primele poeme despre descrierea (1)

 

 

1.
am găsit pe masa da la bucătărie / acolo
unde îmi văd forma versurilor
un măr muşcat / dintr-o parte mai roşie
dar nici acolo / nici îin altă cameră
nu am văzut măcar un cuţit pentru coji.

nu puteam să-i spun nimic fiului meu
despre toate acestea.
el ajuta / pe altcineva / mai bătrân
la munci foarte grele / o dată pe săptămână
şi la săpatul în piatră în fiecare zi.

când l-am văzut / trei chibrituri
a folosit bătrânul ca să să-şi aprindă o ţigară.
apoi am stat de vorbă.

mi-a spus că era prima zi de toamnă
dar anul acesta toamna a venit
mult mai devreme
şi el n-a apucat să termine o femeie frumoasa
pentru mormântul unei mirese.

fotografie uitată

fotografie uitată

abia ajunsesem în oraşul de sub munte.
totul îmi era străin / nu cunoşteam pe nimeni
nu cunoşteam nimic / tocmai mă născusem
şi mă uitam atent într-o oglindă.
aş fi vrut să ies / să văd cu ochii mei
ce este afară / să ştiu de unde vine zgomotul surd
dar îmi era teamă să nu mă rătăcesc.
tot ce se vedea prin fereastră era o chemare.

am luat o hartă şi / încet / cu degetul arătător
am mers pe străzile din mijloc
apoi pe cele de la margine.
şi cel din oglindă / fără să mă privească
făcea acelaşi lucru.
era mai obosit decât mine / semăna
din ce în ce mai mult / din ce în ce mai mult
cu tatăl meu.

femeia aceea s-a aşezat lângă mine
mi-a arătat totul / aproape că am înţeles:
să spun toate obsesiile / ca să le pot uita.

orice vis a devenit o realitate
orice realitate a devenit un vis.

imaginea ei mi-a rămas pe retină.
şi acum se mai aud / noaptea
cuvinte lungi / fără înţeles / idei albe
dar trebuie să închid fereastra ca să le aud
pentru că / iată
singurătatea unei zile
se pierde în singurătatea unei nopţi
atunci când cauţi o fotografie veche / pierdută
atunci când totul curge dintr-o amintire
iar adevărul ei rămâne / şi acum / nesigur.

Umbra personajului, Ed Paralela 45, p5.