Lună: Martie 2015

ca o surpriză nedesfăcută la sfârşitul anului

ca o surpriză nedesfăcută la sfârşitul anului / abia la începutul
anului următor / am înţeles că înainte de fiecare miez
de noapte mi se schimbau dinţii / de la sine / eram sincer
eram pe culmea fericirilor / prindeam incisivii de sus între
arătător şi degetul mare / încercam să-i clatin / erau veridici;

poate tu ştii / pe înserat
lupii se strâng şi îşi arată dinţii
lungi / albi
ca nişte bucăţi de gheaţă
pe o pajişte însângerată;

de data aceasta să reflectăm
uite / am un prieten
care sapă cuvinte în piatră;

dansatorii tăi
pot să ne arate nişte figuri
impecabile;

tu poţi să îţi pui o perucă
de bărbat / zece secunde
atât cât să spui ce te-am învăţat.

şi liniştea are freamătul ei
într-adevăr / sunt aproape de a spune
că este linişte
dacă aşa se aude.

mi-am sunat câţiva prieteni din copilărie / am mers la un picnic
ne prindeam pe nişte păstrăvi / ultimul rămânea nemâncat
în copilărie acela era inevitabil nicu / înjura deseori că nu e bine
că trebuie să găsim alt joc pentru alte comori.

nu vroiam să înţeleagă nimeni nimic din gesturile mele
vroiam să văd care dintre premianţi / atinge premiul
fără o curiozitate .

ochii străluceau după perdele / după sticlă / după oblon –
în copilărie / deseori mă visam îmbrăcat ca o femeie lângă o femeie.

tot în copilărie / deseori / mă visam în picioare / îmbrăcat ca o femeie
lângă nicu.