A – poeme

nimic nu anunța autostrada aglomerată / zeci de accidente în lanț

 

 
1.
nimic nu anunța autostrada aglomerată / zeci de accidente în lanț
reporteri pe marginea drumului agățați de haine / unii fixați
de parapetul din metal / drumul părea o viață de om;

mai exact o viață de mamă smucită din ale ei;

din camera sa cu baie și verandă / din liniștea unei livezi
în care altădată avram se născuse ca frate al tuturor mai mic și mort
și el încă de la vârsta de un an;

țineam lângă mine / pe birou / cele câteva rânduri
de cuneiforme săpate triunghiular în piatră / ca un semn al sorții;

mă visasem magician
scoteam din pălării cuvinte
după o mecanică deja stabilită;

potriveam sensul existenței în ochii
admiratorilor
ei ………..  ……….  /  …………………
……………..  ……………….  /  …………..
………………  /  ……………..  ………..;

mirosea întrega stradă a denim / se pare
că pe acolo trecuse un bărbat tânăr
în căutarea iubitei perfecte;

trecuse o jumătate de oră și lumea teribilă aproape că uitase;

2.
liniștea orașului rămâne chiar netulburată în această dimineață
trăită inconștient / a fost furtună pe întuneric
și a plouat besmetic / noaptea și dimineața;

cuvântul „aurora” s-a
despărțit în două
precum apele râului târgului
precum orașul vechi de orașul nou;

precum corpul pianistei lucia
de mâna sa;

orașul ăsta s-a spălat de păcate în numele meu / voi face câteva
fotografii / le voi decupa exact pe marginile perfecte
așa încât / la final / clădirile să fie albe / femeile iubite
și bărbații lor în căutare de albăstrele să fie / în fiecare
seară / prezenți;

3.
țineam lângă mine / pe birou / cele câteva rânduri
de cuneiforme săpate triunghiular în piatră / (ca un semn al sorții
și ea aproape triunghiulară) / părea o indicație / ca eu frate tigru
să mă hrănesc / să sfârșesc rătăcirea;

……………………..  /  ………………  ……………….  ………………..
………….  ……………….  ………………
…………….  ……………  ………………… în loden gri
priveam printr-un beden prin care altădată / tu ………….;

auzisem de o prietenă a ei / îi murise soțul
mai întâi fartele lui mai mic / apoi fratele lui mai mare
apoi mulți veri și verișoare;

iată o casă uriașă pe străduța asta medievală / vulpile vor veni
hămesite iar eu voi înrăma o copie după „capcane pentru păsări”
pe care o voi agăța pe holul de la intrare.

Anunțuri

la întoarcere / nu vei fi mai bogat decât vrei

la întoarcere / nu vei fi mai bogat decât vrei / călătoria deschide
memoria verii / soarele pluteşte pe deasupra străzii mult
mai încet / mai lin / s-a aşezat deasupra / stă aproape fix
şi luminează strada asta în mod special / haide / aleargă
tinereţea noastră aduce femeile îndrăgostite nebuneşte
de bărbaţi necunoscuţi / le ademeneşte şi le aduce
foarte aproape de mâna noastră / vezi / poţi să le atingi
poţi să le simţi mirosul / e o altă zi în care
nu înţelegi nimic din vuietul vocilor amestecate în zgomot de tramvaie.
 
               (în 41 sunt cele mai multe femei de vârstă mijlocie / şi tinere alungite
               terbuie să le cedezi locul / ele zâmbesc complice / chihotesc
               întotdeauna da / întotdeauna da / întotdeauna da
               fusese o zi care a început prost dar afară s-a luminat
               zâmbesc / în fiecare zi o femeie aleargă să prindă tramvaiul
               face semne disperate / se întinde pe şine în semn de protest
               unii chiar o urmează / îmi pun cotul pe geam / dacă
               mintea mea poate să cuprindă o imagine / aceasta se lungeşte
               odată cu şinele / de la staţie la staţie / de la femeie la femeie).

               prima zi este întotdeauna mai uşoară
               nu te gândeşti decât că trebuie să ajungi acasă.

mi-am lăsat părul lung / sunt uşor travestit / femeile
se simt în largul lor / îmi povestesc tot felul de întâmplări
pe care le las neterminate / notez cu grijă detaliile
într-o zi mă voi întoarce să caut fecioarele / fiecare stă
pe locul ei / le voi recunoaste
după glas / după culoarea părului / după tăcere
pe maria o voi strânge în braţe / o voi ridica de la pământ
o voi căra cu mine prin toate oraşele.

o recunosc / ultima plecată din mintea mea / a lăsat o amprentă
pe piele / a lăsat o imagine pe retină
nu se mai poate recita cu voce tare în tramvaiul 41
din când în când se mai urcă şi câte un bărbat / călătoria
se cere imediat repovestită / scot notiţele / mai verific o dată
privesc pe fereastră – unu / doi / trei / şi!
 
……………………. / ………… …………….. / o cană
din care iată / tu poţi ………………. …………… / ………….
…………….. / nu ridica garduri în jurul meu / două voi
dărâma / povestea …………………… / ………………………..
…………. …………… / povestea se termină la al treilea capitol
(ea mă strigă din cameră / a ieşit pe balcon / vuietul străzii
îi acoperă cuvintele / strigă / îi fac semn cu mâna să aştepte să urc) .
 
„be polite.”

 

singurătatea între ferestre

singurătatea între ferestre / singurătatea între oameni
singurătatea între nenumărate ramuri cu verzi conuri atârnate
închipuite desigur / (ele fiind maro şi cu semințele la vedere)

ca şi cum ai visa culorile verzi privindu-le pe cele maro
ca şi cum ai simți în tine / în corpul tău de carne / urma
versurilor nenumărate / născute sau extrase;

exact cum o mamă își simte în pântece copiii născuți;

exact cum o mamă își simte în pântece copiii extrași;

mă uit în vitrină / undeva trebuie să fie
……………. ………… ………. / …………. .

curcubeu (mai mult…)

te-am așteptat cu umbrela / plouă aproape englezește / cred

 

2.
tu nu trebuie decât se te naști a doua oară / undeva la orele
dimineții acestei zile fără de sfârșit / în care propriile noastre idei
sunt lăsate la monumentul iluștrilor prieteni / iar gurile noastre tăcute sunt
ochii noștri inchiși sunt / iar urechile noastre doar umplute cu ceară;

apoi / ultima treaptă o vom face cu propriile
mâini și propriile strigăte / vom scoate
roșiile și cașcavalul și vom mânca în pauze scurte
printre picături;

un portret fotografic ce părea așezat pe un peisaj acvatic în ulei / este
fotografia ei de nume / trimisă din țările nordice până peste înalta movilă –
trebuia ținută minte asocierea unei păsări de apă cu o gamă deschisă de culori
dar poate că marea este mai verde la nord și mai albastră la ecuator
iar ziua asta a noastră se întrerupe doar pentru câteva momente
un minut de liniște / o aducere aminte în fiecare an va fi;

abia acum să ne hrănim păsările de noapte.

1.

https://liviumataoanu.wordpress.com/2015/07/19/te-am-asteptat-cu-umbrela-ploua-aproape-englezeste-cred/

te-am așteptat cu umbrela / plouă aproape englezește / cred

1.
te-am așteptat cu umbrela / plouă aproape englezește / cred
că poți înota doar până la farmacia părăsită din curtea spitalului
unde pe vremuri bolnavii adulți / printre țipete ascuțite
cumpărau 70 de metri de feșe pentru corpurile lor plăpânde;

pe aleea hlamidei sunt nenumărate parcaje / în aburii dimineții
doar mâinile albe mai pot să găsească drumul spre ușă
dar și așa / zgomotul străzii prinde contur;

și cine oare sunt mai frumoși / pescărușii / pelicanii / cine
liliecii poate că sunt / noaptea nașterii încă te sufocă / pe ei
îi auzi cum fâlfâie înaintea cuvintelor / asemeni unor desene
întinse pe două continente;

cu degetul pe os / la plecarea ta către ţărm
i-am arătat fiului ce anume loveşte tatăl într-o mare
într-o imensă rupere de cuvânt / precum pâinea frântă la masă
precum masa frântă înaintea mea;

247 de trepte sunt rezidite din temelii / abia spre amiază
vom căuta acele cuvinte potrivite pentru un răspuns.

am trecut pe strada mendeleev / cu ea lângă mine
i-am arătat și azi păpușile de fier din magazine
iar între ele / cum stătea cu fața la noi
mătușa din veacul trecut.

2.

https://liviumataoanu.wordpress.com/2015/07/19/te-am-asteptat-cu-umbrela-ploua-aproape-englezeste-cred-2/

pe maidan erau patru bocitoare / cântau pe rând uneori (3)

 
 

3.

hai / spune-o cu voce tare: ooooouuhh!
hai / spune-o cu voce tare: ooooouuhh!

am sărit peste toate / peste toate capitolele / direct la sfârşit
tocmai atunci / însă / becul lămpii s-a stins / mai citisem în copilărie
o carte la care sfârşitul lipsea / am aşteptat toată adolescenţa
să pot citi finalul;

jos / la tălpile mele / toate desenele turiştilor / călătorilor
prietenilor din depărtări şi prietenilor mai apropiaţi
se ştergeau în ploaia care începuse să cadă monoton / monotonal.

pe seară / eu cântam singurul cântec
pe care îl învăţasem în copilărie / când speriam păsările de noapte.

pe maidan erau patru bocitoare / cântau pe rând uneori (2)

 
 
2.
între timp ne gândeam la fostele noastre iubite de liceu
tu dacă vrei / poţi să te gândeşti pur şi simplu ca mine / atunci
cand se întâmpla sa trecem prin parc exact în momentul în care
se aprind becurile iluminatului public;

nimeni nu reproşează asta / ne vedeam mai bine pe noi
vedeam mai bine iubitele noastre / care păreau nişte fiare
sălbatice în lumina albă a lunilor aprinse în simultaneitatea
palmelor proprii;

pe la izvor / mergeam să mă
spăl pe faţă / pe mâini
mă aşezam ca un paznic de zi
la picioarele statuii prin care ţâşneau
lacrimile atâtor fecioare orbite de focuri;

mi le puteam închipui duse pe gânduri
şi foarte atente la sunetele paşilor noştri;

nimeni nu putea intra / şi liniştea
era pe măsură înăuntru;

nimeni nu putea ieşi / cuvintele
şoptite deveneau ritmice;

nimeni nu putea exista în timp real
vieţile noastre păreau frumoase poveşti;

hai / spune-o cu voce tare: ooooouuhh!