Lună: Mai 2013

apă

                        câteva încercări pentru a mă înţelege

                                           unu

[…………………………………………………………………………………..]

                                           doi

[……………………………………………………………………………………]

                                           trei

[……………………………………………………………………………………]

                                           apă                                       

                 pe un ton grav / cântecul se destramă
                 sunet cu sunet pe cadran / aud bătăile
                 unei inimi eterice / exact aşa cum bate
                 la uşă cineva cunoscut. (tu nu poţi să fii
                 hainele tale sunt umede de transpiraţie / acum
                 te gândeşti cât de mizerabilă este viaţa).
                 (şi viaţa este atât de mizerabilă încât eu
                 mă răsucesc / apoi pendulez între fereastră şi uşă).
                 Te vedeam / erai departe. dacă era întuneric
                 mă furişam mult mai uşor înspre tine.
                 (apă ………… prin apă ………… peste apă …………………….
                 …………. pe apă. mi-e sete ……….. o sete groaznică …….
                 toate obiectele se mişcă / plutesc în aer ca prin apă).
                 Să plec? dar unde să mă duc?

te vedeam / erai departe. nu pot să mă mişc de lângă telefon pentru
că s-ar putea să mă cauţi.
(vocea ta mi s-a părut întotdeauna sonoră / o viaţă a cuvântului
o imagine în oglindă a unui chip văzut perpetuu. tu eşti cea care
scoţi afară hoiturile lipsite de viaţă / de mişcare. ”vecinii ăştia
ai noştri se ceartă tot timpul / când se mai iubesc ei? dacă tot
timpul se ceartă / ei / când se mai iubesc?”. te aud din cealaltă
cameră cum respiri / cum cauţi un obiect prin care să imaginezi o
existenţă posibilă).

vecinii nostri sunt morţi – acum / nimeni nu mai vorbeste cu nimeni.
sunt neliniştit / probabil / pentru că azi am lipsit din oraş / multe
spaţii necercetate încă există.

              unu: acum / aş vrea să-ţi spun că te iubesc
                 dar dacă tu nu eşti aici / iubirea mea este spusă
                 surd / într-o cameră lipsită de un decor / în care
                 actorul nu face decât nişte simple exerciţii;
                 un cuvânt în care se scurge tot interiorul camerei.

(cameră lipsită de ………… un decor vechi / de la piesa tre………………..
……… tu …………. iubirea mea spusă …………… exerciţii ……… dacă……
……….. actorul …………….. singurul disponibil ……………… şi interiorul
camerei ………………acum să-ţi spun / dacă aud bine / că eu
……………..).

              doi: când m-am întors acasă / era destul de târziu / şi
                 dacă noaptea ar fi fost o clepsidră / aş fi întors-o
                 şi aş fi aşteptat să adormi / ţi-aş fi spus noapte bună
                 te-aş fi sărutat şi aş fi plecat /acolo / de unde-am venit
                 din centru / din mijlocul oraşului;

                 desigur / sunt singur în noaptea aceasta / încă aştept
                 („deci să aştept”) / aştept / aştept … o umbră mai
                 deasă decât noaptea / să apară / cu braţe lungi
                 albicioase.

(m-am întors ………….. totuşi ……………. era târziu şi noapte ……… un
trecător mirat se uită lung …………. tu …………….. iarăşi tu ……………..
…………. aş fi întors o clepsidră / dacă noaptea ar fi ………………. am un
sărut …………………. deşi e târziu /cum spuneam / aştept
……………………. .

„deci să aştept”…………….. „deci să aştept” …………. „deci să aştept” ……
………. să ……….. să apară ……….. cu braţe lungi / albicioase ……………..).

             trei: toate acestea / degajă un miros care atrage zborul
                 păsărilor spre mine / să mă ascund / să mă ascund
                 nu mai am timp pentru nimic altceva / trebuie
                 să mă ascund / iar tu … / tu va trebui
                 în numele tău / să cauţi un semn / pe care
                 am să ţi-l las undeva pe drum;
                 nu atunci / după aceea am văzut / pe colţul
                 unei stele imense / cum cădeau îngeri rostogolindu-se
                 şi strigătul meu era acoperit cu o pătură
                 albă / translucidă.

(păsări zburând ………………….. de sticlă ………………. şi o noapte tot de
sticlă ………………… oameni de sticlă ………………. visuri de sticlă ……..
timp ………. nimic altceva …………. tu / va trebui să …………….. iar timp
……………….. mirosul meu / timpul acesta ……………….. să cauţi ……….
un semn scăpat / aparent indiferent …………………. într-o noapte ………..
…………… undeva pe drumul spre ………………..);
(şi atunci…………….atunci / apare ……………….. pe colţul unei………………
………… cădeau îngeri imenşi …… …….. ah / nu / steaua era imensă ……
eu eram ascuns / acoperit ……………………. se rostogoleau …… ……………
………. se rostogoleau imenşi înge………………. ah / nu / erau translucizi
sau poate ……………. am uitat / dar tu ….. / în numele tău / să te …………).

                 uneori / ziua de ieri este aceeaşi cu ziua de azi
                 astăzi însă / ceva s-a schimbat:
                 eva parcă s-a desfăcut şi pluteşte în aer
                 lăsând în urmă un miros puternic / un miros
                 de cameră neaerisită / un miros de cameră
                 in care un bărbat a stat şi a visat continuu
                 o cameră în care / un bărbat / a aşteptat continuu
                 ah! / o cameră exact ca aceasta
                 pe care o locuiesc.

                 seara asta este o seară prea lungă
                 o seară care întârzie să treacă / ah !
                 încremenite sunt obiectele / încremenite imaginile
                 eu nici nu mă mai mişc din fotoliu.
                 chipul / chipul meu priveste oglinda.
                 oraşul trist şi străin îmi pare că este.
                 nimic nu se mişcă. (chipul meu priveste oglinda.).
                 nici măcar păsările nu mai zboară deasupra.
                 seara va trece / luminile se vor stinge
                 lt bărbat va adormi / va visa.

tu (partea a cincea).

                                              tu

                                   partea a cincea

mai bine nu-mi spuneai adevărul / îmi spuneai ceva
nereal / ceva chiar halucinant.

mai bine mă lăsai să ajung să cred că sunt cel ce poate să observe
că pata aceea roşie de pe haină / este o floare brodată de tine
că ceea ce am văzut sub lupă / are dimensiunea potrivită;

mai bine-mi spuneai că în seara aceasta luna va sta ascunsă
pentru că mâine noaptea trebuie să fie odihnită / cineva o va privi
şi va dori să o vadă strălucitoare / mai bine-mi spuneai toate
aceste lucruri pentru că / iată ce a făcut el:

                 a fost întrebat despre ceea ce a văzut / şi
                 n-a putut să răspundă / a spus că ce a văzut el
                 nu este despărţire ci este ruptură / îşi amintea
                 numai lucruri pe care le-a făcut / nimic altceva –
                 simţea, cum căldura se construieşte ca un zid
                 izolându-l de lumea aceasta / ”ştii cum / o cu totul
                 altă lume / ceva de care să-ţi aminteşti oriunde”.

                 (tu apropie-te /pe ceea ce pui mâna / există).

şi ceea ce a făcut el / nu este decât ce se vede / din privire-i
sar imagini pe care retina n-a putut să le absoarbă / uneori
imagini pe foiţe de argint / ca nişte obiecte vii / poate chiar
nişte obiecte vii. (”cum să despart lacrima de plâns / tu
să-mi spui asta / cum să despart? sigur că ştii / altfel nu veneai
până aici / nu? eu ce să fac dacă asta am văzut? nu pot să nu-ţi
spun că totul arde până devine alb / totul / într-o flacără roşie
cu margini albastre”). şi asta / este / adevărat.

le-am privit: dansau minunat / se vedea cu ochiul liber perfecţiunea
erau minunate sub raze albe / în haine albe / trupurile lor
se mişcau în ritmuri încă înainte de naştere.

se auzea o muzică lentă / bătrânul muzicant adormise probabil
cântând – eu eram înapoi lângă lucrurile mele (………… arbori ………..)
arbori uriaşi ………. tu ……………în spatele meu o linişte care nu mă
mai ajungea / noaptea …………… ani ……………. ani-jumătăţi ……….
…………….. somn …………………. somn uriaş / cât arborii ………………
apoi iarăşi tu …………… linişte / apoi iarăşi linişte ………..). eu eram
înapoi lângă lucrurile mele / ceea ce ar fi trebuit să fie / după
sfârşituri: începutul.

tu (partea a patra).

tu

    partea a patra

există o singură explicaţie pentru o succesiune de culori şi
imagini aruncate din exterior înspre ochi / oameni de diferite
mărimi aruncaţi în toate colţurile lumii: pământ şi apă
femei şi bărbaţi / două câte două / obiecte care se completează
două câte două /dubluri temporale care nasc spaţii locuite.
poate că ar fi mai bine să fugim într-o ţară îndepărtată
să ne ascundem câţiva ani / în care să plăsmuim o viaţă / apoi să
ne întoarcem ca nişte înviaţi / să ne îmbrăţişăm prietenii
şi să luăm totul de la capăt;

nu m-am uitat niciodată înapoi / decorul
era într-o continuă schimbare / numai că eu eram altul
eu eram cel care se întorcea şi găsea
totul schimbat / atât de schimbat încât eram nevoit
să-mi iau alt nume / altă femeie – mereu altceva.
după o vreme am obosit / şi atunci schimbările
se întâmplau cu o viteză mult mai mare
mai mare … / mai mare … / mai mare …
şi de data aceasta m-am trezit dimineaţa singur / şi
era aşa de linişte / parcă mă trezisem într-un oraş
pustiu / aşa de linişte / încât m-am ridicat
din pat şi am deschis fereastra să văd dacă a pierit
oraşul; m-am liniştit / şi brusc mi-am amintit
cele cinci reguli despre femeie:

1. să nu iubeşti niciodată mai mult decât o singură
femeie;
2. dacă ea te priveşte / priveşte-o şi tu;
3. dacă ai găsit ceva de văzut / să vezi prin ochii femeii
tale;
4. să nu te îndepărtezi niciodată prea mult de femeia
ta / pentru că o pierzi pentru totdeauna – las-o pe ea
să plece / numai atunci se va întoarce;
5. să nu îi spui niciodată nu / s-o îmbrăţişezi ca să
înţeleagă da;

abia acum am înţeles că nu este totul să cutreieri oraşul / el
trebuie bătut cu pasul / sângele lui devine una cu sângele tău.
abia acum am înţeles a şasea regulă despre femeie:

6. dacă ai greşit / să-i spui pentru că oricum află / dar
să începi întotdeauna cu altceva – va fi supărată că
ai vrut să o minţi / va uita greşeala / şi te va ierta.

tu (partea a treia).

                                     tu

                           partea a treia

i-am spus că nu poate să desprindă de pe nisip desenul acela
ar trebui să ia după el toată plaja / fără să clintească nici măcar
un fir de nisip: „dacă va fi vreodată să pleci departe / să-mi
laşi / doar pentru mine / câteva fire de păr / într-o şuviţă
să nu uiţia asta”.

ea se aşază lângă mine / se ghemuie
încep să-i simt căldura cum se construieşte
ca un zid / de jur-împrejur / cum ne izolează
de lumea aceasta.
am vrut să-i spun că tocmai mă gândesc
la o idee / care îmi frământă
creierul de câteva zile / am vrut să-i spun
că dacă o să plece / să-mi lase şi mie un obiect
strălucitor. am vrut să-i spun că eu
nu însemn la urma urmelor nimic / sunt doar un om
am vrut să-i spun că ………………………………………. .
dar cui să-i spun / ea deja visează / probabil
o plimbare cu luntrea / în cişmigiu / – e mult mai fericită;

i-am spus înainte / că în dimineaţa aceea / va fi dimineaţa
în care voi fi trist / da. este dimineaţa în care îmi încep altă viaţă
şi o viaţă viitoare începe cu plâns şi cu lacrimi;
i-am spus că nu poate să facă nimic / e o simplă încercare de
pătrundere profundă în chiar spaţiul propriu / acelaşi care există
dintotdeauna / acelaşi în care mă mişc continuu / atât. (ea / s-a
uitat fix la un punct inexistent de pe perete / cinci – şase secunde
apoi a înclinat uşor din cap / în semn de acceptare).

m-am trezit prea devreme în dimineaţa asta
mult prea devreme / ea încă stătea nemişcată
lângă fereastră / privea prin geam
printre fiinţele subţiri
care se diluau / treptat / în lumină
stătea nemişcată / privea prin geam
cum oraşul apare ca o imagine uriaşă

cum oraşul acoperă ochiul / fereastra
ca o perdea.

m-am trezit prea devreme în dimineaţa asta
mult prea devreme / ea încă stătea nemişcată
lângă fereastră / asculta în linişte
şoaptele fiinţelor subţiri / transparente
asculta atentă cuvintele lor şoptite
şi eu nu le înţelegeam. doar le scrisesem discursurile.

în cameră / obiectele se smulg nopţii
încep să lucească / o linişte profundă / vizibilă
desprinsa de pe un vas grecesc / se lasă.

acest poem începe cu o paranteză / o paranteză care nu poate
cuprinde decât mişcările bruşte / imaginile deformate / ceea ce
sigur înseamnă că un poem începe cu o paranteză:

(cum să-mi păstrez / neatinsă / imaginea ta –
pe deasupra frunţii îmi trec umbre prelungi
nori de aburi îmi trec printre gene;
iată / acum sunt cu adevărat trecător / am fost
întrebat despre ceea ce am văzut / şi n-am putut
să răspund / îmi aminteain numai lucruri
pe care le-am tăcut / nimic altceva;
să fie / oare / aceasta judecata?).

unde eşti tu / unde eşti tu / unde eşti tu – cea care mă însoţeai
în fiecare clipă / cea care plecai lăsându-mi un obiect amintire
până când paşii te aduceau înapoi? unde eşti tu / unde eşti tu
unde eşti tu – cea care ai primit viaţă din creierul meu / ştii tu
ce înseamnă să creezi o femeie /  şi apoi ea să te părăsească
ştii tu că asta înseamnă o despărţire / o reală DES-

nu / nu se poate să încapă în mine un alt
bărbat / abia mă mai suport pe mine / abia
mai am putere să te strâng în braţe;
sunt atât de singur / că abia mai am putere
să te visez / să-ţi mai vorbesc despre ideile mele
absorbite din capătul ţigării / respirate
de plămânii mei prea puţin spaţioşi / de
(………………. aer ……………… aer …………………);

PĂRŢIRE precum imaginea separată de ochi / ştii tu că acum va trebui
să gândesc o altă femeie / căreia să îi dau un nume / femeie
care să aibă acelaşi chip / aceeaşi privire / aceeaşi formă – oh!

tu (partea a doua).

                                     tu
                              partea a doua

poate am uitat sau poate n-am ştiut niciodată că într-o iubire
aşternută pe un singur suflet / se îngrămădesc atâtea tensiuni
câte în arcul ceasornicului / când de fapt / eu: n-am avut
niciodată ceva pentru mine / al meu / în afară de câteva obsesii
pe care dacă le-aş fi rostit cu glasul meu ar fi sunat străine;

eu:care/dacă aflu

un sens într-un cuvânt de câteva silabe / fac cinste tuturor
amicilor / şi mă declar fericit pentru o bună perioadă de timp;

eu: care / de atâta

vreme nu te mai am decât pe tine / şi asta până aseară când ( ……
……………………….. / ………………………….. / ……………………….);
(mă aşez pe scaun şi privesc la fereastră / cândva era ochiul
prin care priveam viaţa oraşului; acum mă-ntreb: unde merg?).
este îndeajuns să văd numele tău pe un petec de hârtie / şi brusc
voi crede că am primit o scrisoare / voi citi atent fiecare literă
pentru că sub una din ele / precis / este o floare presată / o
fotografie:

“am trecut să te văd / şi nu erai acasă
te-am strigat / şi nu erai la fereastră”.
m-am convins că adevărul se fixează ca o algă
pe talpa celui care merge prin ploaie
că adevărul / se dispersează la primul sunet
şi dispare până la sfârşitul rostirii / aşa:
dacă în loc de ”astăzi şi-a părăsit dimineaţa”
s-ar înţelege ”astăzi şi-a părăsit viaţa”?