umbra personajului

fotografie uitată

fotografie uitată

abia ajunsesem în oraşul de sub munte.
totul îmi era străin / nu cunoşteam pe nimeni
nu cunoşteam nimic / tocmai mă născusem
şi mă uitam atent într-o oglindă.
aş fi vrut să ies / să văd cu ochii mei
ce este afară / să ştiu de unde vine zgomotul surd
dar îmi era teamă să nu mă rătăcesc.
tot ce se vedea prin fereastră era o chemare.

am luat o hartă şi / încet / cu degetul arătător
am mers pe străzile din mijloc
apoi pe cele de la margine.
şi cel din oglindă / fără să mă privească
făcea acelaşi lucru.
era mai obosit decât mine / semăna
din ce în ce mai mult / din ce în ce mai mult
cu tatăl meu.

femeia aceea s-a aşezat lângă mine
mi-a arătat totul / aproape că am înţeles:
să spun toate obsesiile / ca să le pot uita.

orice vis a devenit o realitate
orice realitate a devenit un vis.

imaginea ei mi-a rămas pe retină.
şi acum se mai aud / noaptea
cuvinte lungi / fără înţeles / idei albe
dar trebuie să închid fereastra ca să le aud
pentru că / iată
singurătatea unei zile
se pierde în singurătatea unei nopţi
atunci când cauţi o fotografie veche / pierdută
atunci când totul curge dintr-o amintire
iar adevărul ei rămâne / şi acum / nesigur.

Umbra personajului, Ed Paralela 45, p5.

Anunțuri

tabloul în alb

tabloul în alb

o iarnă teribilă a venit în oraş / dintr-odată
fulgi grei au căzut peste gânduri neterminate
alb peste tot / ca într-un cimitir de idei goale
eu singur umblam pe străzi / apoi citeam pe cruci
căutând mormântul omului necunoscut –
într-un oraş pustiu nu poţi să cauţi pe nimeni.

acum trei zile / pe când eram singur la masă
a venit şi mi-a spus:
pentru că nu ştii să-mi spui decât ceea ce crezi
şi nu ştii să-mi spui nimic despre ceea ce nu vezi
aşteaptă trei zile / apoi să mă cauţi
acolo unde nici nu gândeşti.

afară era un frig cumplit / îmi imaginam
cum lupii adulmecă oile rătăcite / oile albe
aşezate pe stratul gros de zăpadă
îmi imaginam cum urletul lor se auzea
până în camera în care stăteam / cufundat / însingurat
într-un întuneric deplin / nicio lumină
nu trecea prin geamul ferestrei.

este lipsit de importanţă gestul făcut cu mâna
la fel şi mirarea pe chipul celui cu care / azi
stai de vorbă:
oricât de atent te-ai uita / oh !
la cei care privesc o stea căzătoare / nu ştii

care este cel fericit şi care este cel nefericit.

Umbra personajului, Ed Paralela 45, p73.

tabloul în alb

                      tabloul în alb

o iarnă teribilă a venit în oraş / dintr-o dată
fulgi grei au căzut peste gânduri neterminate
alb peste tot / ca într-un cimitir de idei goale
eu singur umblam pe străzi / apoi citeam pe cruci
căutând mormântul omului necunoscut –
într-un oraş pustiu nu poţi să cauţi pe nimeni.
 
acum trei zile / pe când eram singur la masă
a venit şi mi-a spus:
pentru că nu ştii să-mi spui decât ceea ce crezi
şi nu ştii să-mi spui nimic despre ceea ce nu vezi
aşteaptă trei zile / apoi să mă cauţi
acolo unde nici nu gândeşti.
 
afară era un frig cumplit / îmi imaginam
cum lupii adulmecă oile rătăcite / oile albe
aşezate pe stratul gros de zăpadă
îmi imaginam cum urletul lor se auzea
până în camera în care stăteam / cufundat / însingurat
într-un întuneric deplin / nicio lumină
nu trecea prin geamul ferestrei.
 
este lipsit de importanţă gestul făcut cu mâna
la fel şi mirarea pe chipul celui cu care / azi
stai de vorbă:
oricât de atent te-ai uita / oh !
la cei care privesc o stea căzătoare / nu ştii
care este cel fericit şi care este cel nefericit.

apă

                        câteva încercări pentru a mă înţelege

                                           unu

[…………………………………………………………………………………..]

                                           doi

[……………………………………………………………………………………]

                                           trei

[……………………………………………………………………………………]

                                           apă                                       

                 pe un ton grav / cântecul se destramă
                 sunet cu sunet pe cadran / aud bătăile
                 unei inimi eterice / exact aşa cum bate
                 la uşă cineva cunoscut. (tu nu poţi să fii
                 hainele tale sunt umede de transpiraţie / acum
                 te gândeşti cât de mizerabilă este viaţa).
                 (şi viaţa este atât de mizerabilă încât eu
                 mă răsucesc / apoi pendulez între fereastră şi uşă).
                 Te vedeam / erai departe. dacă era întuneric
                 mă furişam mult mai uşor înspre tine.
                 (apă ………… prin apă ………… peste apă …………………….
                 …………. pe apă. mi-e sete ……….. o sete groaznică …….
                 toate obiectele se mişcă / plutesc în aer ca prin apă).
                 Să plec? dar unde să mă duc?

te vedeam / erai departe. nu pot să mă mişc de lângă telefon pentru
că s-ar putea să mă cauţi.
(vocea ta mi s-a părut întotdeauna sonoră / o viaţă a cuvântului
o imagine în oglindă a unui chip văzut perpetuu. tu eşti cea care
scoţi afară hoiturile lipsite de viaţă / de mişcare. ”vecinii ăştia
ai noştri se ceartă tot timpul / când se mai iubesc ei? dacă tot
timpul se ceartă / ei / când se mai iubesc?”. te aud din cealaltă
cameră cum respiri / cum cauţi un obiect prin care să imaginezi o
existenţă posibilă).

vecinii nostri sunt morţi – acum / nimeni nu mai vorbeste cu nimeni.
sunt neliniştit / probabil / pentru că azi am lipsit din oraş / multe
spaţii necercetate încă există.

              unu: acum / aş vrea să-ţi spun că te iubesc
                 dar dacă tu nu eşti aici / iubirea mea este spusă
                 surd / într-o cameră lipsită de un decor / în care
                 actorul nu face decât nişte simple exerciţii;
                 un cuvânt în care se scurge tot interiorul camerei.

(cameră lipsită de ………… un decor vechi / de la piesa tre………………..
……… tu …………. iubirea mea spusă …………… exerciţii ……… dacă……
……….. actorul …………….. singurul disponibil ……………… şi interiorul
camerei ………………acum să-ţi spun / dacă aud bine / că eu
……………..).

              doi: când m-am întors acasă / era destul de târziu / şi
                 dacă noaptea ar fi fost o clepsidră / aş fi întors-o
                 şi aş fi aşteptat să adormi / ţi-aş fi spus noapte bună
                 te-aş fi sărutat şi aş fi plecat /acolo / de unde-am venit
                 din centru / din mijlocul oraşului;

                 desigur / sunt singur în noaptea aceasta / încă aştept
                 („deci să aştept”) / aştept / aştept … o umbră mai
                 deasă decât noaptea / să apară / cu braţe lungi
                 albicioase.

(m-am întors ………….. totuşi ……………. era târziu şi noapte ……… un
trecător mirat se uită lung …………. tu …………….. iarăşi tu ……………..
…………. aş fi întors o clepsidră / dacă noaptea ar fi ………………. am un
sărut …………………. deşi e târziu /cum spuneam / aştept
……………………. .

„deci să aştept”…………….. „deci să aştept” …………. „deci să aştept” ……
………. să ……….. să apară ……….. cu braţe lungi / albicioase ……………..).

             trei: toate acestea / degajă un miros care atrage zborul
                 păsărilor spre mine / să mă ascund / să mă ascund
                 nu mai am timp pentru nimic altceva / trebuie
                 să mă ascund / iar tu … / tu va trebui
                 în numele tău / să cauţi un semn / pe care
                 am să ţi-l las undeva pe drum;
                 nu atunci / după aceea am văzut / pe colţul
                 unei stele imense / cum cădeau îngeri rostogolindu-se
                 şi strigătul meu era acoperit cu o pătură
                 albă / translucidă.

(păsări zburând ………………….. de sticlă ………………. şi o noapte tot de
sticlă ………………… oameni de sticlă ………………. visuri de sticlă ……..
timp ………. nimic altceva …………. tu / va trebui să …………….. iar timp
……………….. mirosul meu / timpul acesta ……………….. să cauţi ……….
un semn scăpat / aparent indiferent …………………. într-o noapte ………..
…………… undeva pe drumul spre ………………..);
(şi atunci…………….atunci / apare ……………….. pe colţul unei………………
………… cădeau îngeri imenşi …… …….. ah / nu / steaua era imensă ……
eu eram ascuns / acoperit ……………………. se rostogoleau …… ……………
………. se rostogoleau imenşi înge………………. ah / nu / erau translucizi
sau poate ……………. am uitat / dar tu ….. / în numele tău / să te …………).

                 uneori / ziua de ieri este aceeaşi cu ziua de azi
                 astăzi însă / ceva s-a schimbat:
                 eva parcă s-a desfăcut şi pluteşte în aer
                 lăsând în urmă un miros puternic / un miros
                 de cameră neaerisită / un miros de cameră
                 in care un bărbat a stat şi a visat continuu
                 o cameră în care / un bărbat / a aşteptat continuu
                 ah! / o cameră exact ca aceasta
                 pe care o locuiesc.

                 seara asta este o seară prea lungă
                 o seară care întârzie să treacă / ah !
                 încremenite sunt obiectele / încremenite imaginile
                 eu nici nu mă mai mişc din fotoliu.
                 chipul / chipul meu priveste oglinda.
                 oraşul trist şi străin îmi pare că este.
                 nimic nu se mişcă. (chipul meu priveste oglinda.).
                 nici măcar păsările nu mai zboară deasupra.
                 seara va trece / luminile se vor stinge
                 lt bărbat va adormi / va visa.

tu (partea a doua).

                                     tu
                              partea a doua

poate am uitat sau poate n-am ştiut niciodată că într-o iubire
aşternută pe un singur suflet / se îngrămădesc atâtea tensiuni
câte în arcul ceasornicului / când de fapt / eu: n-am avut
niciodată ceva pentru mine / al meu / în afară de câteva obsesii
pe care dacă le-aş fi rostit cu glasul meu ar fi sunat străine;

eu:care/dacă aflu

un sens într-un cuvânt de câteva silabe / fac cinste tuturor
amicilor / şi mă declar fericit pentru o bună perioadă de timp;

eu: care / de atâta

vreme nu te mai am decât pe tine / şi asta până aseară când ( ……
……………………….. / ………………………….. / ……………………….);
(mă aşez pe scaun şi privesc la fereastră / cândva era ochiul
prin care priveam viaţa oraşului; acum mă-ntreb: unde merg?).
este îndeajuns să văd numele tău pe un petec de hârtie / şi brusc
voi crede că am primit o scrisoare / voi citi atent fiecare literă
pentru că sub una din ele / precis / este o floare presată / o
fotografie:

“am trecut să te văd / şi nu erai acasă
te-am strigat / şi nu erai la fereastră”.
m-am convins că adevărul se fixează ca o algă
pe talpa celui care merge prin ploaie
că adevărul / se dispersează la primul sunet
şi dispare până la sfârşitul rostirii / aşa:
dacă în loc de ”astăzi şi-a părăsit dimineaţa”
s-ar înţelege ”astăzi şi-a părăsit viaţa”?

tu (prima parte).

 

                                tu

      prima parte

acest poem începe cu o paranteză: ( ).

(în paranteză / dansează / în rochii lungi
câteva femei / închipuind
multiplicarea unor iubite);

ersul acesta strălucitor îşi trage lumina / din ochiu / întredeschis
de sub pleoapa ta / ochiul acela pe care îl întorci dinspre lucruri
spre mine / pe care-l întorci aşa cum el / versul / îşi întoarce
cuvântul din mijlocul lucrului.
(sângele lui alb / curge dintr-o parte în alta / cum pe ecran
imaginile unei prinţese / aripile lui albe / bat în sus şi în jos
aşa cum îmi desfac eu însumi aripile gândurilor / ochii lui albi
clipesc alb / ca ochii unui om alb / scăpat dintr-o moarte albă;
gândurile acestea le-am avut pentru că / într-o zi / în bătaia
soarelui fiind / am simţit din ce în ce mai clar / că port
în mine o inimă albă – şi atunci / ca şi acum / cred că am uneori
o inimă albă şi o iubită albă).

trec pentru prima oară prin acest oraş
şi oraşul îmi pare cunoscut / da!
merg pentru prima oară pe această stradă
şi strada îmi pare cunoscută / da!
privesc pentru prima oară această vitrină
şi vitrina îmi pare cunoscută / da!

iată / văd pentru prima dată această femeie
şi femeia aceasta îmi pare / oh / cunoscută.

ca dintr-un ghem / gândurile / mi se desfac
îmi ies din minte şi se pierd
într-o lumină albă.

mă gândesc la faptul că într-o zi m-aş putea desprinde şi eu
ca şi tine / de fereastra unde în fiecare dimineaţă / îmi savurez
propriile sentimente / şi totul făcut pentru o emoţie / o emoţie
care se schimbă în timpul în care închid sfârşitul unui gând.
desigur / aş vrea să am o cu totul altă fereastră / una imaginată
într-una adevărată / unde să stau şi să aştept următoarea dimineaţă;
dar unde mai poţi găsi un lucru imaginat într-unul adevărat
când nu mai pot să cred nici în ceea ce spun.

acest poem începe cu o paranteză: ( ).

(în paranteză se prefigurează o cameră goală
şi parcă / pe singurul obiect din ea / pe un scaun
stă dus pe gânduri / cu ochii la fereastră
un copil);

când îţi lipseşte oglinda / nu poţi să te compari cu tine însuţi
şi atunci cauţi disperat să te vezi lângă alţii / să îi ai
lângă tine / şi tocmai atunci treci pe lângă fiinţa ta / cum treci
pe lângă o umbră.
când eşti lângă mine vorbesc cu totul altfel / scot ca un magician
numai cuvinte alese / ca un magician pentru că / vezi tu / încă
nu am văzut un magician greşind / mănuşile lor albe / scot
păsări albe din pălării;
”păsările zboară printre spaţii / numai atunci când au pene albe
zboară în lumină” / acesta poate să fie un adevăr al tău / cred
dar numai dacă este aşezat într-o paranteză;
acum / după ce m-au epuizat toate clipele trăite lângă fereastră
mi se pare într-adevăr inutil să mă duc şi să-mi pregătesc o cafea
gândindu-mă că dacă apare într-un poem cuvântul cafea / acela este
un poem total diluat. mai bine îmi aprind o ţigară aşteptând
să treacă această clipă: (……………… /  …….. aştept …….. / ………………..).

exact în seara în care erai plecată / am ştiut că nu există
DESPĂRŢIRE / ci există numai / numai ruptură:

o amintire lungă / povestită de mai multe ori
arată tot atâtea întâmplări câte povestiri.
eu nu pot decât să le cred pe toate / şi să-mi
imaginez că le-am trăit pe rând / fiind întotdeauna
acelaşi / deşi cred că am fost întotdeauna altul:
încearcă să vezi cum arată aceste două cuvinte
in acelaşi spaţiu / şi-ai să mă crezi că am fost altul.

(………… acelaşi ……………………. altul …………).
mă întreb: cine este mai adevărat / eu sau acela
din oglindă?
trebuie să scriu un poem / care să fie introdus
într-un singur cuvânt / rupându-l de la o silabă.

lucrez la ceva minuţios / (treabă de ceasornicar) / şi acesta
ar putea să fie un început de zi / o dimineaţă.

poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că (3.)

                 poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că
                                             într-o anume oră

3. (apoi mai spui / la sfârşit / că e noapte).
aceste versuri:
            o lumină s-a lăsat de acolo / să cadă
           grea peste ape / şi atunci m-am despărţit
           în trup şi în umbra trupului
           ca o eşarfă de aceeaşi culoare / tăiată
           de linii albe şi lungi.

au făcut ca toate lucrurile din cameră să-mi arate că nu este
aici / că ea şi-a lăsat absenţa între Iucruri; un loc gol în
stânga ferestrei poate fi acoperit / pe jumătate / de un ficus
cu ceară transparentă pe frunze aşa cum / pleoapa mea / este
transparentă noaptea când tot negrul din cameră se depune
înlăuntrul său.
oraşul gol tremură de frig / o răceală de aer inundă străzile
pentru că la marginea lui a murit cineva / şi poate că din cauza
asta s-a făcut toamnă mult mai devreme / poate că din cauza asta
nu se mai termină noaptea şi-o tăcere desăvârşită acoperă ora
când nu îmi mai găsesc somnul / când nu mai găsesc acele cuvinte
cu care să spun că această cameră trebuie aerisită / împrospătată
seara / pentru că în fiecare noapte / ceea ce este în jur
se schimbă şi arată altfel. şi eu mă schimb şi arăt altfel. 

           (acest poem este în locul unui nume
           pe care să îl strigi / şi să îl auzi:
           se făcuse destul de târziu / era deja noapte
           când singurul meu gând / se despărţea
           lent / de imaginea de la sticla ferestrei
           unde privirea căzuse pe un abur incolor
           care mă separă de lacrima femeii.

           se făcuse destul de târziu / nu adormisem
           pentru că aerul camerei plimba un vag parfum;
           nu adormisem / pentru că nici visul
           nu venise încă.).

şi toate acestea pentru că un gând ascunde în el un alt gând
pe care nu îl poţi cuprinde cu gândul / pentru că el / ascunde
în lăuntru un alt gând / poate albicios şi poate fără margine
aşa cum / o moarte / este cuprinsă la rândul ei / de o alta care …