Lună: Iunie 2013

15. (aici sunt cele mai multe idei de discutat / pe banca din).

    15. (aici sunt cele mai multe idei de discutat / pe banca din)

aici sunt cele mai multe idei de discutat / pe banca din
parcul cuza / cel mai atent este câinele parcului / leuţu’
niciun câine al parcului nu se compară cu leuţu’
il iubeam cu toţi prietenii mei / îl iubeam necondiţionat
făcea parte din existenţa noastră cotidiană / nici nu ne puteam
imagina viaţa fără leuţu’ / chiar / o!
ce ar fi fost viaţa asta fără leuţu’?

cineva îl invita la somn / ca pe un om mare / şi mai întâi
îl invita la masă / o gramadă uriaşă de oase de ciorbă îl aştepta
era un moment foarte potrivit pentru o fotografie personală
pe care o aşezai ca pe un semn de carte / frumuşel / între paginile
51 – 52 / pe vremea aceea sandy citea povestaşul iar eu / da!
eu îi citeam julio cortázar şi pe borges în ediţie bilingva / leuţu’ asculta
atent contrele noastre / uneori credeai ca are chiar o părere.

altcineva îl invita la cafea / pe terasă în r3 / el stătea cuminte la poalele
scărilor / era răpănos şi speria tinerii / pe noi nici nu ne privea / doar dacă
robertito îi făcea o poză / (şi atunci zâmbea cu toţi dinţii din faţă)
sau dacă radulian îi arunca un rest de clătită / (atunci mârâia împrejur
era cu adevărat periculos) / altfel puteai să îl mângâi / (întotdeauna
îţi lăsa în palmă / în dar / un smoc).

un altul îl invita la film / se rulau filme clandestine / el stătea
la intrare / puteai crede că rupe bilete / nici gând
medita o dată cu tine la tarkovski şi la buñuel / „se scrie
tarkovski / nu tarkovsky – cu y” / „se scrie
buñuel / nu bunuel – cu titlă pe n / aşa se scrie”.

ascultam / ascultam atent versurile piesei “remember a day”:
„free to play alone with time / evening never came”.

Anunțuri

tabloul în alb

                      tabloul în alb

o iarnă teribilă a venit în oraş / dintr-o dată
fulgi grei au căzut peste gânduri neterminate
alb peste tot / ca într-un cimitir de idei goale
eu singur umblam pe străzi / apoi citeam pe cruci
căutând mormântul omului necunoscut –
într-un oraş pustiu nu poţi să cauţi pe nimeni.
 
acum trei zile / pe când eram singur la masă
a venit şi mi-a spus:
pentru că nu ştii să-mi spui decât ceea ce crezi
şi nu ştii să-mi spui nimic despre ceea ce nu vezi
aşteaptă trei zile / apoi să mă cauţi
acolo unde nici nu gândeşti.
 
afară era un frig cumplit / îmi imaginam
cum lupii adulmecă oile rătăcite / oile albe
aşezate pe stratul gros de zăpadă
îmi imaginam cum urletul lor se auzea
până în camera în care stăteam / cufundat / însingurat
într-un întuneric deplin / nicio lumină
nu trecea prin geamul ferestrei.
 
este lipsit de importanţă gestul făcut cu mâna
la fel şi mirarea pe chipul celui cu care / azi
stai de vorbă:
oricât de atent te-ai uita / oh !
la cei care privesc o stea căzătoare / nu ştii
care este cel fericit şi care este cel nefericit.