Lună: Ianuarie 2015

vârâsem mâna în mănuşă până la capăt / fiecare deget este

vârâsem mâna în mănuşă până la capăt / fiecare deget este
la locul lui şi acum / în copilărie aveam mănuşi de blană cu un deget
acolo încăpeau toţi prietenii mei / acum mai puţini
şi mai puţin tineri;

uneori merg înspre tine / trec printre nenumărate maşini
mă aplec de fiecare dată / răsăritul este aproape
îl simt / îl miros / are gust de ceară de albine şi miros
de scoică abia desfăcută;

traversez câmpul închipuit ca o coală a zero;

înverzit / cu păduri întregi de copaci care în loc de frunze
au foarfeci / de toate culorile / după cum sunt de clare cuvintele;

şi tot acolo / stăteau şi şlefuiau o lespede înaltă / se desprinsese
din zid şi ameninţa să-l prăbuşească / mă aşezam în spatele lor
desenam pe hârtie / lespedea / zidul / şlefuitorii
le curaţam la fiecare jumătate de oră umerii;

cu o zi înainte unul dintre ei făcuse infarct / toţi vorbeau
despre asta / acum erau mai puţini pentru corul de weekend;

(poemul
robust / odihneşte cuvintele asemeni mesei de la anul 800
vânatul).

primele poeme despre descrierea (6)

 

 

6.
o singură pasăre a mai rămas
în pădurile atât de dese
altădată.

deşi am uitat
de ce era nevoie de pretext
am găsit locul în care
trebuie plasat / cu atenţie
zâmbetul ironic al bastardului:

n-o să treacă nici ziua de azi
până când nu-mi amintesc
că / sigur / ceea ce am lăsat / atunci
afară / era al tău.

toate celelalte / resturile / putrezeau
pe malul de apus al râului.