poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că / într-o anume oră (1)

poetul a adormit / în fotoliu / gândindu-se că

într-o anume oră

 

1.(poate că acum / plânge).
în fiecare noapte ceea ce este în jur se schimbă / imaginile
fixate pe retină / lunecătoare / în mişcarea rapidă a
ochiului se desprind / rând pe rând / de pe obiecte lăsându-le albe si moi
iar eu / atingându-le / le simt porii imenşi în care se ascund
ochi minusculi / şi mă aşez aproape şi le ascult tăcerea / le ascult
până când ea îşi mişcă braţul şi îşi întoarce capul să mă privească
până când lumina aşezată deasupra piere şi lasă urmele tăcerii
înseşi în întuneric.

______________
___________________________
________________ / ______
__________________.

____
_____________ / ________
________________________________
_____________ / ____________
_____________
_________________ / _______
______________ / ________________
_______________ :
_______.

________________
_________________
__________ / __________
_______________________ .

în fiecare noapte / în fiecare noapte ceea ce este în jur / se
schimbă şi se arată altfel / şi eu îmi schimb hainele / şi locul
şi obiectele / şi eu îmi schimb sentimentele şi le trec în
sentimente de noapte / asemenea celorlalte / dar mult mai albe;
ea se întoarce şi mă priveşte / îşi mişcă braţul şi se întoarce
şi mă priveşte prin somn / prin aerul camerei / şi poate că acum
ea plânge şi nici nu ştie că plânge / şi poate că acum ea / simte cum
imaginile fixate pe retină / lunecătoarele imagini / se curg
de pe obiecte şi se îndepărtează lăsându-şi urmele în întunericul
nopţii. (acolo / în inima nopţii / un om îşi priveşte trupul
până jos / deschide o usă / şi dispare dincolo de ea).
în mijlocul unui sentiment de noapte / strălucitor sentiment de
noapte / te alungeşti şi te apleci şi te arcuieşti / căutând
un semn care să îţi preschimbe înfăţişarea / care să te piardă
pentru o clipă într-o umbră în care să simţi chiar tu o moarte
lichidă / în care să înoţi către ţărm obosind / în care
să îţi simţi braţele golite de sens; o moarte în care tu / oh!
să îţi aminteşti chipul ei şi sa nu poţi să îl desprinzi şi să
îl îndepărtezi de propria lui imagine / în care tu / oh!
să nu poţi să îl aşezi într-o altă imagine alături de un nume
pe care să îl strigi şi să îl auzi.

____________________________
___________________.

__________ (______________ –
____________) / _____________
__________________
________________________
______________ .

__________________________
_______________
_______________/ __________
___________/ __________
___________ .

_________________________
_________________________
_________ / _________ / ________ .

deseori te întrebi dacă tu / noaptea / simţi cum întunericul
pătrunde obiectele camerei în care dormi / deseori te întrebi
dacă tu auzi noaptea cum se clatină obiectele / cum rămân grele
şi fixe în lăuntrul lor nemişcat / te întrebi / şi nu poţi
să îţi răspunzi singur pentru că tu nici nu ştii ce auzi / şi
nu poţi să îţi răspunzi singur pentru că nu ştii dacă ea doarme
sau dacă într-adevăr te priveşte prin somn / prin aerul camerei.
poate că acum ea plânge şi nici nu ştie că plânge / şi vrei şi tu
să plângi / dar nu poţi / nu poţi să plângi / tu nu poţi să plângi
pentru că lacrimile tale o trezesc pe ea / şi tu nu ştii dacă ea
doarme şi îşi întinde braţul /dacă doarme şi îşi întoarce capul
să te privească.

___________ / __________________
____________________ / _________
__________________
__________ :
_________________/ ____________
_______________________________
_________ / ah!
_____________/ _______
____________ / ___________
__________
___________ / _________
___________
__________ / _________?

din mijlocul unui sentiment de noapte / prin care tu îţi verşi
tristeţea / prin care ea îşi varsă melancolia / oh! / din mijlocul
unui sentiment de noapte moartea ţi se pare mai tristă decât tine
mai melancolică decât ea / moartea ţi se pare că a cuprins
obiectele / că le-a sorbit sângele şi au devenit palide / oh!
mâine obiectele vor fi reci / în timp ce tu vei fi uitat între ele
în timp ce tu / oh tu! / îţi vei trăi propria viaţă încercând
să plângi / în timp ce tu / oh tu! / îţi vei trăi propria moarte
obosit / cu braţele golite de sens.

 

poemul finisat, aici: https://liviumataoanu.wordpress.com/2013/05/17/poetul-a-adormit-in-fotoliu-gandindu-se-ca/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s