Lună: Iulie 2015

singurătatea între ferestre

singurătatea între ferestre / singurătatea între oameni
singurătatea între nenumărate ramuri cu verzi conuri atârnate
închipuite desigur / (ele fiind maro şi cu semințele la vedere)

ca şi cum ai visa culorile verzi privindu-le pe cele maro
ca şi cum ai simți în tine / în corpul tău de carne / urma
versurilor nenumărate / născute sau extrase;

exact cum o mamă își simte în pântece copiii născuți;

exact cum o mamă își simte în pântece copiii extrași;

mă uit în vitrină / undeva trebuie să fie
……………. ………… ………. / …………. .

curcubeu (mai mult…)

te-am așteptat cu umbrela / plouă aproape englezește / cred

 

2.
tu nu trebuie decât se te naști a doua oară / undeva la orele
dimineții acestei zile fără de sfârșit / în care propriile noastre idei
sunt lăsate la monumentul iluștrilor prieteni / iar gurile noastre tăcute sunt
ochii noștri inchiși sunt / iar urechile noastre doar umplute cu ceară;

apoi / ultima treaptă o vom face cu propriile
mâini și propriile strigăte / vom scoate
roșiile și cașcavalul și vom mânca în pauze scurte
printre picături;

un portret fotografic ce părea așezat pe un peisaj acvatic în ulei / este
fotografia ei de nume / trimisă din țările nordice până peste înalta movilă –
trebuia ținută minte asocierea unei păsări de apă cu o gamă deschisă de culori
dar poate că marea este mai verde la nord și mai albastră la ecuator
iar ziua asta a noastră se întrerupe doar pentru câteva momente
un minut de liniște / o aducere aminte în fiecare an va fi;

abia acum să ne hrănim păsările de noapte.

1.

https://liviumataoanu.wordpress.com/2015/07/19/te-am-asteptat-cu-umbrela-ploua-aproape-englezeste-cred/

te-am așteptat cu umbrela / plouă aproape englezește / cred

1.
te-am așteptat cu umbrela / plouă aproape englezește / cred
că poți înota doar până la farmacia părăsită din curtea spitalului
unde pe vremuri bolnavii adulți / printre țipete ascuțite
cumpărau 70 de metri de feșe pentru corpurile lor plăpânde;

pe aleea hlamidei sunt nenumărate parcaje / în aburii dimineții
doar mâinile albe mai pot să găsească drumul spre ușă
dar și așa / zgomotul străzii prinde contur;

și cine oare sunt mai frumoși / pescărușii / pelicanii / cine
liliecii poate că sunt / noaptea nașterii încă te sufocă / pe ei
îi auzi cum fâlfâie înaintea cuvintelor / asemeni unor desene
întinse pe două continente;

cu degetul pe os / la plecarea ta către ţărm
i-am arătat fiului ce anume loveşte tatăl într-o mare
într-o imensă rupere de cuvânt / precum pâinea frântă la masă
precum masa frântă înaintea mea;

247 de trepte sunt rezidite din temelii / abia spre amiază
vom căuta acele cuvinte potrivite pentru un răspuns.

am trecut pe strada mendeleev / cu ea lângă mine
i-am arătat și azi păpușile de fier din magazine
iar între ele / cum stătea cu fața la noi
mătușa din veacul trecut.

2.

https://liviumataoanu.wordpress.com/2015/07/19/te-am-asteptat-cu-umbrela-ploua-aproape-englezeste-cred-2/