nu mai visam nimic in ultimele nopți

1.
nu mai visam nimic in ultimele nopți / mă lăsam purtat de un somn
adânc / nemaivisat / îmi plăcea să îmi închipui visul pierdut
la cafeaua de dimineață / parcă era mai vandabil / ca un aur de 22 k
mai autentic şi mai adevărat;

nu ştiam nimic despre personaje;

ai timp destul să îți arăți
mai multe imagini

mult vis şi în toate felurile

ca şi
mine / până la urmă
niciodată uitarea;

„băi, vă zic io, e greu să îl recunoaşteți, ăsta luminează doar pe dinăuntru
nu vă mai luați după nimeni, uitați-vă doar după ăla care îi priveşte pe toți,
în acelaşi timp, ăla care îi cântăreşte din ochi, nu fiți proşti”

i-am auzit cum vorbeau între ei / ca proştii – după propria lor descriere
nimic mai neadevărat / erau frumoşi & deştepți / i-am văzut eu
cum au venit de vis-a-vis / de la universitate / cum au traversat
în dreptul statuii lui mihai viteazul / „bă, ai văzut? pe mine
cel mai mult ştii ce mă uimeşte, de atâția ani? calul, domnule,
dar nu tot calul / întreg / ci numai coada lui / coada aia care îți rămâne
pe retină ca pe un cap al altuia”;

2.
singurătatea unei zile este de fapt singurătatea pe care
ai născut-o chiar tu însuți săptămâna trecută / ea vine
ca o femeie bătută de un bărbat tânăr şi iute / şi ea tânără
şi iute ca o felină / şi îți aminteşte că în evul mediu
noi nu aveam pisici / ci râşi îmblânziți / te gândeşti
că e greu de închipuit / totuşi / să stai şi să asculți
torsul unui râs / asemeni unei femei …………. / ………. …….
undeva pe la moară / pentru o mână de faină în plus;

nici tu nu ştii / nici
măcar în ziua de vineri nu e
o săptămână sfârşită în a cincea zi / o
secundă
de
viață scăpată

în fine / în fine / în
plus;

3.
dimineața nici gând să se sfârşească / se prelungea ca o girafă
peste gardul împrejmuitor / priveam prin vitrina librăriei
peste coperta uriaşă (care era o reclamă bine făcută pentru o carte)
la femeile foarte frumoase care aşteptau liniştite / aşezate pe
scaune înalte / cu rochii vaporoase peste picioare albe;

poate că taci / privindu-mi
umbrele trecute prin sticlă / dinspre licăririle
dimineții acestei prezențe;

să simtă / totuși

un aer peste acele picioare albe
să știe / că
ne petrec gândurile / ce vor să
arate doar
adevărul unei zile / atât;

doar
atât.

Anunțuri

(şi povestea asta) începe(a) cam aşa

(şi povestea asta) începe(a) cam aşa / (practic / un început ca toate începuturile
în prima clipă / după prima privire / toate cuvintele uniforme
liniare / apoi rostite / apar într-un alt început / un glas monoton schimbă aşteptarea):
singurul bărbat din această descriptivă întâmplare / bărbat tânăr
devenit de curând atent / privea cum toate corăbiile i se scufundau / corăbiile
cu care plecase în acea fabuloasă călătorie / privea de sub palma făcută streaşină la ochi
cum se scufundau una câte una / corabie după corabie / până la ultima.

………….. / ……………… / ……….
…….. / ……………. ……
…….. ……….;
……….. / ………….. / …………….;
………. / ………….. / …………….. .

se mai întorcea / mai privea / ai zice că îl bântuie o tristeţe profundă / adâncă
o tristeţe cum rar se arată pe sub orizonturi / şopteşte cuvinte aspre în barbă
bâiguie ceva despre ţinuturi aride / unde vânătoarea se face de departe
multe cuvinte îi lunecă pe barbă / dacă nu eşti atent / lunecarea lor
se face într-o linişte mormântală.

am trecut strada / deodată m-am oprit / m-am răzgândit / şi când m-am întors
am zărit-o pe marta / – deşi lăsase capul în jos / am remarcat uriaşele bucăţi de hrană
îndesate în plase / grele / cubice.

am trecut strada / şi când am cotit / am zărit-o pe marta / pe partea cealaltă.

era primăvară doar în amintirea ta

 

D.A.

1.
era primăvară doar  în amintirea  ta;

tabloul de lângă bibliotecă este uşor înclinat / îl îndrept
poate că acolo priveai tu uneori / în petecul acela de hârtie
pe care este crescută iarba / şi printre firele ei amintirile noastre
în tinereţea fără sfârşit / ca nişte garofiţe sălbatice;

în apropiere mnemosyne le aduna în buchete frumos legate
cu fâşii de piele / răsucite în două;

era primăvară doar  în amintirea  ta / afară gîndurile
noastre se priveau ca nişte oameni adevăraţi /se înserase
printre vitrine / doar în privirea ta mai alerga
o fetiţă rătăcită;

de peste râul târgului podul ducea în spate sute de amintiri
despre adolescenţi / sute de săruturi ascunse / ferite de aruncături
de ochi / indiscrete / unul dintre acestea este al tău
încă se mai aude strigătul ascuţit de adolescentă;

parcul de dedesubt  ţine în pantecele lui uriaşe toţi aceşti copii
superbi / care îşi întind palmele lor minuscule în palmele
propriilor părinţi / şi fiecare braţ poartă în vene acel sărut
furişat  cândva  / în gând / în imagine / în silabă;

uite / aici este linişte / pe deasupra

încă mai zboară două câte două
randunelele / parcă aşteaptă
fotografia definitivă;

şi parcă ţi se pare că auzi
şoapte la marginea visului  / ……………  ……
…………………  ……………  ……   ………………
……………  /  …………….;

(prin perdeaua albă / fiinţe magice desenează);

prin perdeaua albă / fiinţe magice
desenează umbre / în fiecare chip
se adună un cunoscut / în fiecare adiere
se adună un prieten / în fiecare lacrimă
se adună o iubire pierdută;

ţineam ascunsă fotografia cu podul de la Avignon / pe vremuri
marele prizonier  ofta / imi spunea  despre trecutele domniţe
„ceea ce vezi este rodul femeii / în toate anotimpurile
femeia îşi ţine ochii treji / îi ţine şi pe ai tăi treji
şi dacă pe mine n-o să mă crezi / atunci aşteaptă să-ţi pieptăni
barba albă a unei amintiri / strigată dintr-un oraş în altul!”;

2.
întorceam pagina / povestea era aceeaşi / acelaşi final se prefigura
aşteptam de parcă cineva schimbase personajele
şi altcineva se năştea printre amintirile  noastre;

haide mai aproape / atinge-mi umărul;

şi să lăsăm fiecare un porumbel
să vorbească pentru noi / pe limba lor
îşi vor povesti despre câmpurile înverzite şi străine
văzute în călătoriile iernii trecute / despre
chemările nedefinite  ale unei amintiri cristalizate
în zborurile dinaintea naşterii / despre
frumoasele îmbrăţişări din delta fierbinte;

totul porneşte de la cuvântul „crisalidă”;

ieri eram altcineva / îmi număram peisajele
de pe fotografii şi le aşezam cu grijă
printre filele poemelor / uneori te strigam
prin ferestre întredeschise / pe înserat;

alaltăieri nici nu îţi ştiam numele
îl zgâriam pe piatră să nu îl uit
amintirea era îngropată în propria amintire;

tăcut
ca un lup flămând care îţi adulmecă parfumul / spun:

(………………  /  …………………..  /  ……………….  ……….);

pe fereastră îl zăresc pe poştaş / cineva încă mai scrie
scrisori / cineva încă mai primeşte  scrisori  în oraşul acesta.

today.

tot ce pot să fac pentru tine este

 

1.
tot ce pot să fac pentru tine este să încerc să deschid la rând
fiecare uşă / nu din cauza ta sunt încuiate / va trebui să intri
să-ţi schimbi hainele / am să-ţi arăt o fotografie veche
cu piaţa universităţii / când a fost pusă pe o carte poştală
toţi scriau pe spate ultimul cuvânt „salutări!”.

tatăl tău te priveşte
de pe ferestră / oraşul e ud;
a plouat toată noaptea / tu ştii
că pe întuneric
străzile / se spală mai bine.
hai să mergem la casa de licitaţie
se vinde un tablou din perioada albă
a lui grigorescu.

apasă de opt ori aceeaşi clapă de pian / cu acelaşi interval
de timp.
deseară / umbra va fi deplină / se poate dansa.
pur şi simplu se poate dansa.

2.
finalul acestui poem este lipsit de culoare / undeva la
centrul unei pieţe / în faţa unei statui arhicunoscute
găseşti un tip tânăr care îţi poate face portretul
pentru o ţigară.

cerul e sfâşiat

 

 

cerul e sfâşiat
de un țipăt
ah / nu de un țipăt / ci
de o pasăre care trece
pe deasupra copacului;

…………… / ………… …………
fşşşşşşşşş / şşşşşş
………….. …… ………..;

chiar în momentul acesta
nu ştiu de ce
mă gândesc la minunatele
clipe / imaculate

când trăgeam spre vârf / după
mine / sania / noaptea
într-o linişte
ca într-un buzunar uriaş

doar pentru ca tu
să stai în spatele meu
şi să mă strângi în brațe
în timp ce înghițim strada

şi să îți simt pe spate
sânii tăi tari / înghețați
cu lapte cu tot;