nu te văd / stai ascunsă după propria singurătate / singurătăţile

1.
nu te văd / stai ascunsă după propria singurătate / singurătăţile
sunt transparente / numai cuvintele urâte sunt opace
acolo poţi chiar să aprinzi lumina şi să-l citeşti pe platon;

vinerea sunt aici / lânga catedrală / cioplesc nişte pietre
pentru marginile fântânii / privesc pe cer norii albiţi
undeva privirile noastre se vor întâlni;

nu aştept un sărut / nu aştept o îmbrăţişare / dar te voi lua
pe cal / unul alb – desigur / şi vom trage câte duble vor fi necesare
pentru a mă săruta suficient / pentru a mă îmbrăţişa îndeajuns;

nu cred în „nu mai ai nimic de zis
nu mai ai ce spune” / cuvintele cresc
printre frunze / le culegi / le înşiri pe aţă
la uscat / le atârni;

lasă-i să strige la mine / lasă-i să huruie
pe ptoruar / mi-am pus căştile
ascult mozart / aerul se răceşte.

peste oraş / uneori se aude în liniştea
batută în cuie / cum pasarile zboară
pe deasupra.

2.
este o zi cu soare / mergem în oraş / facem analize cromozomiale
trecătorilor / la întâmplare / poate vii şi tu şi treci pe marele bulevard
te voi striga ca pe o fiinţă / te voi chema.

apoi vom vizita craterele de pe munte / vino / n-o să le mai vezi
niciodată / zona îşi schimbă relieful / este joi şi ai timp

suficient să termini săptămâna într-o melancolie căutată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s