avea o voce foarte clară / sensibilă / cam ca aceea pe care
o auzi la radio / în căşti / pură şi cristalină / auzi toate
inflexiunile / toate compunerile de sunete pe care altfel aerul
le topeşte într-un culoar comun / într-o culoare
pe care rochia ta de seară / de obiceai / o reflectă
în ochii invitaţilor;
poate că într-o zi / într-o zi senină / nu acoperită ca asta
în care îţi scriu acum / voi deschide telefonul şi îţi
voi auzi vocea afectată de cavitatea orbitală în care trăieşti;
bătrânii s-au dus / poate că acum sunt într-o piaţă aurie
plină de verdeaţă aurie / poate că acum aleg fructele
fructele fac bine la somn / la vedere;
încă mai simt o mângâiere pe creştet / încă mai strâng
în pumni grăunţele de nisip pe care le las să curgă
puţin câte puţin printre degete / haide / aleargă pe lângă mine
şi înalţă-ţi visele ca pe nişte zmeie / voi aşterne câteva cuvinte albe
şi preţioase pe iarbă / să nu cadă să se sfărâme.
un pătrat imens acoperit cu „intransigenţă” / „selecţie” / „decantare”
posibile întrevederi între „dramatizări sincrone raportate
la un tu eliptic” / pe laturile figurii voi îndesa cuvintele gonflabile
provenite dintr-o spălare intensă a sinapselor / pentru
înţelegeri rapide în comparaţii deschise între tine şi altceva;
poţi foarte bine să trăieşti
şi într-un fotoliu / citeşti mai întâi
cuprinsurile / apoi rezumatele;
imaginile fotografice pentru albumul
anei se vor desfăşura ca de pe un mosor
le decupezi / le roteşti cu câteva grade
la poziţia verticală / reformulezi automat
culorile / imaginile devin mai clare
decât realitatea;
eu însumi am făcut un album cu litera „ξ” alb
şi unul cu litera “ζ”.
poate că este uşor / ridici braţele / priveşti luna
sunt convins că zecile de copii vor alerga prin parcuri / aparent
fără nicio direcţie / dar ei ştiu de ce poartă hainele maro.
liviu mataoanu 